„Astăzi la Constanța”: 23 august. Constanța de acum un veac – Hoteluri, restaurante și prețuri în sezonul estival 1924.
În plină perioadă interbelică, turismul în Constanța cunoaște o adevărată înflorire. În Ghidul ilustrat „Constanța și împrejurimile – 1924”, ai cărui autori sunt Th. Ionescu și N. Duployen, sunt menționate numeroase hoteluri, încadrate în mai multe categorii.
De lux erau Palace și Regnier (H. Francez), în timp ce Grand-Hotel, Regina – viitorul Intim – și Bulevard făceau parte din clasa I. Urmau hotelurile de clasa a II-a: Elita, Highlife, Metropol, Bristol, Regal, Comercial, Central, Princiar, Minerva, Carol și Paris București, iar din clasa a III-a făceau parte, printre altele, hotelurile mai accesibile, precum Balcani, care avea să devină, câțiva ani mai târziu, hotel de clasa a II-a.
Și prețurile variau, evident, în funcție de categoria hotelului. La unitățile de lux, o cameră cu două paturi și baie ajungea să coste până la 240 de lei pe zi, în timp ce o cameră cu un singur pat costa 115 lei. La hotelurile de clasa I, o cameră dublă costa minimum 120 de lei, în timp ce prețul cobora la 70 de lei pentru clasa a II-a și la 50 de lei pentru ultima categorie.
Restaurantele Constanței, acum un secol
Restaurantele de lux și cele de categoria I erau, la rândul lor, numeroase. Printre acestea se numărau Regina, Bristol, Elita, Cazino, Mamaia, Gruber, Tataia, Suzana sau Capato.
Aceste localuri puteau aplica adaosuri de 30%, precum și suplimente de 25% din prețurile aprobate de Primărie atunci când dispuneau și de orchestră. Un ordin al administrației locale stipula clar: „În prețuri sunt cuprinse și taxele cuvenite statului, consumatorii nu vor plăti nimic în plus. Prețurile sunt fixate pentru articole adevărate, surogatele nu sunt admise”.
Dar care erau prețurile aprobate în Constanța anului 1924?
Și aici existau diferențe, în funcție de categoria localului – I, II sau III – în care turistul ori constănțeanul alegea să mănânce.
Astfel, o plachie de nisetru costa 16 lei, dar putea ajunge la 25 de lei dacă era servită la Regina sau la Bristol. Scrumbia de mare ajungea până la 16 lei, o tocană de berbec costa între 8 și 12 lei, iar un șnițel vienez se vindea cu prețuri cuprinse între 10 și 20 de lei.
Celebrii mititei se serveau cu mare plăcere și în urmă cu un secol. Cei mai ieftini costau 2 lei, iar cei mai scumpi – 4 lei. O cafea Marghiloman, aflată atunci la mare modă, costa între 2,5 și 5 lei.
Pâine, bragă, înghețată și limonadă
Brutăriile vindeau un kilogram de pâine neagră cu 5 lei, iar cea albă costa 7,5 lei kilogramul. Un covrig cu susan costa un leu, iar unul fără susan – 75 de bani.
Braga se vindea aproape la fiecare colț și costa un leu, la fel ca înghețata. În Piața Independenței, în fața restaurantului Bristol, existau aparate de limonadă, iar un pahar costa 2 lei.
Nu toată lumea își permitea, evident, să mănânce la restaurante. În piețe și prăvălii, un kilogram de „carne de vacă de rând” costa 22 de lei, vițelul de lapte – 26 de lei, berbecul și oaia – 24 de lei kilogramul, iar mielul – 30 de lei. Slănina se vindea cu 50 de lei kilogramul, iar litrul de lapte costa 10 lei.
Cu birja prin Constanța anului 1924
Deși automobilele deveniseră tot mai numeroase, mijlocul preferat de transport rămânea trăsura, birja. O cursă era socotită la aproximativ 15 minute.
O plimbare prin centrul orașului costa 10 lei, în timp ce pentru o cursă până la gară trebuia să scoți din buzunar aproximativ 20 de lei. Pentru a ajunge la Vii – zona situată astăzi aproximativ între Abator și Port – se plăteau 40 de lei. Același tarif era practicat și pentru o cursă până la Mamaia.
Orice plimbare cu trăsura, pe timpul nopții, se plătea însă dublu.
Dacă turistul voia să ajungă de la Constanța la băile de la Techirghiol-Movilă sau Techirghiol-Sat, putea lua un loc în automobilul care făcea această cursă. Biletul costa 70 sau chiar 80 de lei. Trăsura era mult mai scumpă – 300 de lei –, iar drumul era și prea lung.
La plajă, la Mamaia, Tataia sau Duduia
Toată lumea venea la Constanța pentru plaje, fie că acestea se numeau Mamaia, Tataia sau Duduia.
Cei care nu aveau timp să ajungă până la Mamaia mergeau la Duduia și Tataia, unde accesul era gratuit, însă închirierea unui „costum de bae” costa 5 lei.
La Mamaia începuse deja să meargă mai mult „lumea bună”. Biletul costa 7 lei, „cu lingerie”, în timp ce pentru un copil cu vârsta de până la 7 ani se plăteau 4 lei. O cabină putea fi însă închiriată doar pentru o oră.
Constanța, capitala distracțiilor
Constanța de la mijlocul anilor ’20 era o adevărată capitală a distracțiilor. Restaurantele aveau bucătari străini sau veniți de la București, iar grădinile și teatrele erau mereu pline.
Seara, pe faleză răsuna muzica militară, iar pe terasele din Peninsulă cântau formații de jazz. Existau chiar și trupe venite din New Orleans, care aduseseră cu ele ritmurile Charlestonului.
Mari artiști, din țară și din străinătate, veneau în vara anului 1924 să susțină recitaluri la Constanța și, evident, să se bucure de mare și de soare.
Reclama zilei
La soare și la plajă, paza pielii delicate se face doar cu Cremele Elida: înainte de bae și seara. Coldcream Elida. După bae și la orice oră din zi, contra soarelui și vântului aspru, Creme de chaque heure Elida.
Tubul – 45 de lei. Borcanul – 75 de lei. (1928)
L.M.
