În contextul interesului mass-media cu privire la investigarea infracțiunilor motivate de ură, Ministerul Public a precizat următoarele:
”Acest tip de criminalitate face obiectul monitorizării permanente din partea PÎCCJ, respectiv semestrial sunt colectate date privind infracțiuni de sine stătătoare (inclusiv cele prevăzute de OUG 31/2002) și date privind acele infracțiuni care au ca o circumstanță agravantă un motiv de discriminare.
Preocuparea PÎCCJ este de a îmbunătăți monitorizarea în timp real a dosarelor penale având ca obiect infracțiuni motivate de ură, precum și respectarea standardelor de anchetă efectivă și termen rezonabil, conform metodologiilor și a ghidurilor de investigare aferente.
PÎCCJ controlează periodic modul de investigare a acestui tip de infracțiuni de către parchetele din subordine. De altfel, în acest moment este în derulare un control care vizează modul de instrumentare a cauzelor având ca obiect infracțiuni motivate de ură înregistrate în anii 2023 și 2024.
Începând cu anul 2020, procurorii au la dispoziție o metodologie de investigare a infracțiunilor motivate de ură, adoptată prin Ordinul nr. 184 din 30 octombrie 2020 al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
De asemenea, procurorii au la dispoziție Ghidul privind identificarea, investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor motivate de ură, elaborat în cadrul proiectului „Protecția Victimelor Infracțiunilor”, finanțat prin Mecanismul Financiar Norvegian.
În urma monitorizării și a acțiunilor de control privind aceste cauze penale s-au desprins următoarele aspecte:
– numărul sesizărilor prin denunț sau plângere este unul relativ mic (în anul 2023 au fost înregistrate un număr de 146 de sesizări penale, iar în primul semestru al anului 2024 s-au înregistrat doar 105 astfel de sesizări);
– Ministerul Public nu are atribuții și nici capacitatea operațională de a monitoriza postările din mediul online;
– PÎCCJ s-a autosesizat constant în situația în care în mass-media au fost reflectate posibile încălcări ale legislației penale privind incriminarea infracțiunilor motivate de ură, cum a fost și cazul recent al unui europarlamentar;
– dispozițiile legale care sancționează săvârșirea infracțiunilor motivate de ură sunt insuficient adaptate la realitățile faptice, fiind de strictă interpretare și limitează situațiile pentru care poate interveni tragerea la răspundere penală.
Cu titlu de exemplu, teza I a art. 5 din OUG nr. 31/2002 incriminează fapta persoanei de a promova, în public, cultul persoanelor vinovate de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război. Din această perspectivă, infracțiunea menționată are ca premisă existența unei hotărâri de condamnare prin care s-a stabilit anterior vinovăția persoanelor al căror cult este în prezent promovat.
Astfel, art. 2 lit. c) din același act normativ reglementează că prin persoană vinovată de săvârșirea unor infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război se înțelege orice persoană condamnată definitiv de către o instanță judecătorească română ori străină sau prin orice hotărâre recunoscută în România, potrivit legii, pentru una sau mai multe infracțiuni de genocid contra umanității și de crime de război.
Or, aceste condiții prevăzute de norma de incriminare limitează semnificativ sfera persoanelor a căror apologie în discursul public poate întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni, de cele mai multe ori simplele referințe generale la personaje istorice care nu au suferit astfel de condamnări penale neîntrunind condițiile prevăzute de textul incriminator”.
L.B.
