Teritoriul localității Costinești se suprapune pe vechea vatră a unei mici colonii grecești (emporion) numită Parthenopolis. În Evul Mediu localitatea era cunoscută sub denumirea de Stratoni pe vremea bizantinilor, apoi de Mangeapunar pe vremea turcilor, cu o populație modestă de pescari greci (și, mai târziu, Lipoveni) și de oieri Mocani și Tătari.
În perioda 1897–1940 satul a fost populat și de așa numiții germani dobrogeni, purtând în limba acestora denumirea de Büffelbrunnen (în română Fântâna Bivolilor). În anii 1960 apare pe hartă sub denumirea de „Dezrobirea”. Au fost descoperite vase avand diferite ornamente: caneluri simple, spirale (cultura Hamangia) și vase de ceramică fină, dar și de uz zilnic (cultura Gumelnita).Săpăturile arhelologice au adus la lumină ceramică cu luciu metalic, în interior roșu și în exterior negru din prima epocă a fierului (Hallstatt).
Denumirea provine de la generalul Emil Costinescu (latifundiar și om politic la sfârșitul secolului al XIX-lea). Acesta a cumpărat de la Vasile Kogălniceanu (fiul lui Mihail Kogălniceanu) o suprafață de teren foarte aproape de țărmul Mării Negre. O mare parte din coloniștii germani au plecat în 1940 în Germania. Locul lor este luat de români provenind din Cadrilater, astăzi zonă importantă a Bulgariei.
Aparitia în anul 1949 a primei tabere destinate pionierilor a însemnat debutul stațiunii Costinești. Zece ani mai târziu a fost deschisă tabăra internațională a studenților. Printre cei care au tăiat panglica s-a aflat și Ion Iliescu, lider al studentilor comuniști care avea să devină în 1992 președinte al României. Era vorba de câteva sute de corturi albastre așezate de-a lungul falezei. Primii invitați din străinătate au fost studenții cehi și polonezi. Astfel lua ființă “Capitala vacanțelor estivale ale tineretului”. În anii ’60 are loc o dezvoltare rapidă a stațiunii datorită numărului mare de turiști astfel se deschid cantine, se dă în folosință Complexul Sanatorial, se construiesc vilele de tip bungalou, campingul de 1000 de locuri, casuțele de vacanță. În 1971 este terminat Teatrul de vara și Clubul Central. În 1976 se construiește hotelul “Forum”, iar în 1986 se construiesc vilele “Amiral”. La începutul anilor ’90 stațiunea putea găzdui peste 60.000 de tineri. După 1990 numărul posibilităților de agrement au crescut la fel ca și serviciile turistice tot mai diversificate. Comuna cât și stațiunea Costinești se află în prezent într-o permanentă dezvoltare, existând premise ca acestea să devină foarte importante pentru viața economică a Județului Constanța și pentru turismul României.
La Costineşti se află singurul lac pe litoralul Mării Negre nealimentat din subteran
Lacul din Costinești este singurul de pe litoralul Mării Negre nealimentat din subteran,are o suprafață de 7 hectare, adâncime mică, fiind înainte de inundații, separat de mare printr-un cordon de nisip. Datorită gradului de salinitate ridicat s-a format un strat considerabil de nămol folosit la tratarea bolilor reumatice.. Marea a realizat, în zona țărmului concav, o plajă cu nisip, lungă de circa 2 km și lată în unele locuri de 100-200 de metri cu o orientare spre răsărit, având o lățime cuprinsă între 10 și 50 metri. După delimitarea nordică a plajei amenajate se continuă nisipul, la adăpostul malului înalt, până în dreptul Capului Tuzla, în zona căruia stă de veghe, solitar, din 16 octombrie 1968, vaporul eșuat Evangelia. Practic plaja este delimitată de promotoriile unui golf larg. În sud, dincolo de hotelul „Forum”, se desfășoară arcul unui alt golf, ce are și el o plajă naturală de circa 300 m.
M.G.
Citeşte şi:
