Nașterea Domnului reprezintă a doua cea mai importantă sărbătoare în creștinism, alături de Învierea Domnului. Este o zi plină de bucurie spirituală pentru credincioși, și în acest moment, este recomandat să adresezi rugăciuni Mântuitorului pentru orice provocare întâmpini. Conform tradiției, de ziua Nașterii Domnului, se spune că cerurile se deschid, iar rugăciunile sunt ascultate.
Nașterea Mântuitorului este, în zilele noastre, sărbătorită în toată lumea creștină. Totuși, la început era deosebire între creștinii din Apus și cei din Răsărit în ceea ce privește dată acestei sărbători, potrivit crestinortodox.ro.
În Apus, începând de prin sec. III, Nașterea Domnului se serba pe 25 decembrie. În Răsărit, însă, până prin a doua jumătate a secolului IV, Crăciunul era serbat în aceeași zi cu Botezul Domnului, pe 6 ianuarie. Această dublă sărbătoare purta numele de Arătarea Domnului.
De fapt însă, atât în Orient cât și în Occident Nașterea Domnului a fost serbată de la început la aceeași dată, în legătură cu aceea a solstițiului de iarnă, numai că orientalii au fixat-o, după vechiul calcul egiptean, la 6 ianuarie, pe când Apusul a recalculat-o, fixând-o în funcție de data la care cădea pe atunci solstițiul, 25 decembrie.
Odată fixată la 25 decembrie, sărbătoarea Nașterii Domnului a atras după sine revizuirea datelor unui șir întreg de alte sărbători, precum: Tăierea-împrejur a Domnului, Întâmpinarea Domnului, Bunavestire și Nașterea Sf. Ioan Botezătorul.
În trecut, Crăciunul era prăznuit cu mare solemnitate. În ziua precedentă se ajuna, se făcea slujba în cadrul căreia se botezau catehumenii și se citeau Ceasurile mari sau împărătești, numite așa pentru că la Bizanț luau parte la ele și împărații, iar la noi domnitorii cu toată curtea lor.
M.G.
