Stabilirea numelui unui nou-născut este o adevărată provocare pentru părinți. Situația este, însă, cu mult mai delicată și încâlcită, în același timp, atunci când mama a conceput copilul cu un bărbat după ce s-a despărțit, faptic, de fostul soț, dar fără să divorțeze. În acest caz, apar problemele legate de numele de familie al copilului și multe tensiuni, formalități exasperante și mulți nervi.
O speță de acest fel întâlnim la Constanța, unde o femeie, care a fost căsătorită legal timp de mai mulți ani, s-a despărțit, faptic, de fostul soț cu circa 5 ani înainte de a rămâne însărcinată cu un alt bărbat, cu care a avut o relație ulterioară. Din această cauză, s-a confruntat cu fel de fel de probleme legate de numele de familie al copilului. Timp de mai multe luni, fetița nu a avut certificat de naștere, pentru că nu se știa exact numele cui îl va purta: al tatălui biologic sau al bărbatului cu care mama încă era căsătorită în acte, în momentul în care a rămas însărcinată.
Cazul a ajuns în instanță în luna mai 2022, când femeia, în calitate de reclamantă, a arătat că a fost căsătorită cu fostul soț din anul 2011 și separarea, în fapt, s-a produs în anul 2015, an din care nu au mai format un cuplu. Femeia și-a făcut, ulterior, o altă relație, iar în momentul la care a rămas însărcinată cu noul partener, în luna aprilie 2021, încă nu era divorțată de fostul soț (erau doar despărțiți faptic). Divorțul avea să fie pronunțat în noiembrie 2021, dar până la pronunțarea acestuia, a fost născut copilul.
Practic, din punct de vedere legal, acesta s-a născut în timpul căsătoriei cu fostul soț, deși femeia a arătat că minora a fost concepută la mult timp după separarea în fapt de acesta, cu cel puțin șase ani înainte, fără a mai avea vreo legătură cu el, cu excepția faptului că figurau ca fiind căsătoriți, în acte. De aceea a întâmpinat problema de a nu i se înregistra fetiței numele de familie al tatălui biologic. Mama mai arătat în fața instanței că, din cauza faptului că fetița nu avea certificat, s-a descurcat greu cu diverse acte necesare, singurul document fiind certificatul medical constatator.
Mai pe scurt, femeia a cerut instanței ca fiica să poarte numele de familie al tatălui biologic sau, în subsidiar, numele ei dinainte de căsătorie. Totodată, fostul soț și-a dat acordul ca minora să poarte numele mamei.
A urmat o altă problemă de rezolvat: tăgada paternității, care să stabilească filiația copilului, după care urma să se rezolve și problema numelui. Astfel, a fost necesară și efectuarea testului ADN, la cererea bărbatului cu care femeia a avut o relație după despărțirea de fostul soț, mai ales că, potrivit art. 414 Cod civil, „(1) Copilul născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soţul mamei. (2) Paternitatea poate fi tăgăduită, dacă este cu neputinţă ca soţul mamei să fie tatăl copilului“. Astfel, din punct de vedere legal, înainte de a fi trecut în certificatul de naştere al minorei pretinsul tată biologic al copilului, mai întâi trebuie trecut prezumtivul tată, cu care mama era căsătorită la data concepţiei copilului (de care încă nu divorțase).
Practic, într-o altă cauză, femeia a cerut să răstoarne prezumția de paternitate a fostului soț, mai ales că și acesta a fost de acord ca minora să poarte numele noului partener al mamei.
În fine, trecând peste alte aspecte, prima instanță – Judecătoria Constanța – a respins cererea ca nefondată. Dar situația avea să se schimbe în apel.
Curtea de Apel a rezolvat problema
Dosarul a ajuns la Curtea de Apel, după ce reclamanta a atacat sentința civilă a Judecătoriei, pronunțată în februarie a.c.
Astfel, după analizarea motivelor de apel, judecătorii de la Curte au admis apelul reclamantei și au decis ca minora să poarte numele de familie al mamei, cei doi bărbați fiind scoși din ecuație în acest fel. Hotărârea este definitivă.
Prin urmare, fetița poate avea, în sfârșit, un nume de familie, la vârsta de aproape 1 an și jumătate.
Daniel ALBU
Iar un judecător are un salariu de…?