Un bărbat a cerut în instanță micșorarea cuantumului pensiei de întreținere pe care o dă copilului său minor pe motiv că soția a obținut mai multe bunuri la divorț. Judecătorii au analizat situația și au decis că acest aspect nu influențează în niciun fel veniturile realizate de el, motiv pentru care i-a respins acțiunea.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, în data de 6.02.2024, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.S., reducerea cuantumului pensiei de întreținere stabilite prin sentință civilă pronunțată de Judecătoria Constanța, de la suma de 750 de lei pe lună la un sfert din venitul său net lunar.
În motivarea în fapt a cererii, bărbatul a arătat că situația de fapt s-a schimbat de la data pronunțării sentinței mai sus menționate în sensul că, ulterior divorțului părților, acestea au procedat la partajarea bunurilor și la darea în plată a tuturor bunurilor comune imobile în favoarea fostei soții.
Reclamantul a învederat că, în prezent, nu mai deține în proprietate niciun bun, singurul său venit provenind din salariile pe care le încasează de la două societăți comerciale.
Bărbatul a solicitat instanței să constate că, față de veniturile pe care le obține, se află în imposibilitate de a mai achita suma de 750 de lei pe lună, stabilită prin hotărârea de divorț.
Ce a constatat și decis instanța
Din analiza probatoriului administrat în cauză, magistrații au stabilit că nu rezultă că a intervenit o diminuare a mijloacelor reclamantului, în calitate de debitor al întreţinerii, din contră, instanţa remarcând creşterea veniturilor nete ale reclamantului în raport cu momentul pronunțării hotărârii de divorț și al stabilirii cuantumului obligației de întreținere, astfel cum rezultă din adeverinţele de venit emise de Agenția Națională de Administrare Fiscală
Instanța a mai reținut că reclamantul nu a probat suportarea unor cheltuieli lunare de natură a afecta considerabil nivelul veniturilor astfel realizate.
Față de aspectele legate de partajul bunurilor comune între părţile litigante, acestea nu sunt de natură să influenţeze soluţia în cauza de faţă, întrucât relaţiile patrimoniale dintre soţi nu pot afecta în niciun fel obligaţia părinţilor de a acorda întreţinere copiilor lor minori.
În ceea ce priveşte nevoile minorei, instanţa a observat că, în prezent, aceasta are peste 14 ani, fapt ce conduce la concluzia că nevoile de creştere constând în hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, de sănătate şi cele de educare au crescut semnificativ în comparație cu momentul pronunțării hotărârii de divorț, când minora avea vârsta de 13 ani.
Prin urmare, cererea tatălui a fost respinsă.
Liliana BELCIUG
