Pelerinajele la Mănăstirea Cocoș atrag, an de an, sute de credincioși din întreaga țară, veniți să se închine la moaștele Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasie și Filip, descoperite în mod providențial în urmă cu peste jumătate de secol, în apropiere de Niculițel.
În inima Dobrogei, acolo unde istoria creștinismului timpuriu se împletește cu liniștea codrilor de tei, moaștele unor martiri din primele veacuri creștine continuă să fie un reper de credință și speranță. Descoperirea lor spectaculoasă, unicată în sud-estul Europei, a transformat zona Niculițel – Cocoș într-un important loc de pelerinaj, unde trecutul și spiritualitatea se întâlnesc într-o experiență profundă pentru credincioși.
Moaștele celor patru sfinți au fost descoperite în vara anului 1971, sub altarul unei bazilici paleocreștine din Niculițel, situată la aproximativ 10 kilometri de vechea cetate romană Noviodunum. În interiorul criptei, arheologii au găsit o raclă din lemn, așezată pe pavimentul de piatră, care adăpostea osemintele martirilor. Pe pereții criptei, inscripții în limba greacă confirmau identitatea acestora, fiind menționate explicit numele lor: Zotikos, Attalos, Kamasis și Philippos, alături de cuvântul „martiri”.
Potrivit tradiției creștine, aceștia, împreună cu alți 36 de mucenici, au pătimit în cetatea Noviodunum, pe teritoriul Dobrogei de astăzi, în perioada persecuțiilor din secolele al III-lea și al IV-lea. Deși detaliile martiriului lor nu sunt cunoscute cu exactitate, mărturia credinței lor a fost păstrată de comunitățile creștine timpurii, care au ridicat deasupra criptei un lăcaș de cult.
După descoperire, moaștele au fost așezate, în 1973, la Mănăstirea Cocoș, unde se păstrează și astăzi într-o raclă deosebită, fiind cinstite anual la data de 4 iunie. Locul a devenit astfel un punct central al pelerinajelor din Dobrogea, credincioșii venind să se roage și să ceară ajutorul sfinților.
Așezată la aproximativ 6 kilometri de Niculițel și la circa 35 de kilometri de Tulcea, Mănăstirea Cocoș impresionează nu doar prin încărcătura spirituală, ci și prin istoria sa de peste trei secole. Prima atestare documentară datează din 1679, iar actualul ansamblu monahal a fost dezvoltat începând cu anul 1833 de călugări veniți de la Mănăstirea Neamț, după un pelerinaj la Muntele Athos.
De-a lungul timpului, mănăstirea a trecut prin numeroase încercări, de la distrugeri și incendii, până la cutremure, însă a fost de fiecare dată restaurată și consolidată, păstrându-și rolul de reper spiritual în regiune. Astăzi, așezământul este cunoscut și pentru muzeul său, care adăpostește icoane vechi și obiecte de patrimoniu religios.
Într-un cadru natural retras, la poalele unui deal învăluit în mireasma teilor, Mănăstirea Cocoș continuă să fie un loc al liniștii și al regăsirii, unde credincioșii vin nu doar pentru a se închina la sfintele moaște, ci și pentru a redescoperi rădăcinile credinței creștine pe pământ românesc.
Alexandra VASILE
