Cât de mult petreceți pe rețelele sociale și în ce scop? Cât de mult este prea mult? Unde e limita și cum putem folosi funcțional social media? Să ne luăm puțin răgaz să abordăm o temă de actualitate: rețelele sociale! Asta ne-am propus prin acest interviu – să aflăm dacă rețelele sociale sunt un aliat sau o dependență. Internetul face parte din viața de zi cu zi, încât tindem să nu mai conștientizăm cum și cât folosim social media sau cum era când accesul la tehnologie era limitat și când nu dețineam un laptop sau telefon mobil.
Alexandra Ioana Cazu, psiholog, life coach și formator, ne-a eplicat cum ne afectează decizia de a fi prezenți continuu în lumea virtuală. Potrivit psihologului, a trăi mai mult în mediul virtual decât în cel real este un dezechilibru. Tinerii trăiesc, practic, în metavers, un univers virtual pe care Mark Zuckerberg îl descrie ca un Internet adus la viață – sau măcar randat în 3D, în care te poți imersa și chiar poți interacționa cu alte avataruri, comunități interconectate, unde oamenii se pot întâlni, discuta, munci și juca. Zuckerberg crede că metaversul va fi o parte importantă a economiei digitale.
“Este un trend, o modă. Tinerii trăiesc, practic, în metavers acum. Este ceva ce acum 20 de ani nu ne-am fi putut imagina. Este o realitate”, a declarat, pentru Focus Press, psihologul Alexandra Ioana Cazacu. Din punct de vedere al psihologilor este o realitate tristă. “A trăi mai mult în virtual decât în real este clar un dezechilibru. Noi avem nevoie tot timpul să fim conectați la grupul nostru social. Omul este un animal social. Așa crește, așa se dezvoltă și așa funcționează cel mai bine. Înlocuirea grupului social real cu un grup social pe o platformă de socializare nu este întotdeauna cel mai bun lucru”, susține Alexandra Cazacu.
Psihologul ne-a vorbit și despre categoria cea mai vulnerabilă să se angajeze în comportamente dezadaptative sau în comportamente vecine cu adicția. “Mă voi feri să folosesc adicția de platforme sociale pentru că, deocamdată, genul acesta de tulburare nu este înscrisă în DSM, în manualul de diagnostic și clasificare a tulburărilor mintale. Există adicție de jocuri video și altfel de adicții din zona aceasta, însă adicția de social media nu este clasificată așa. Se fac cercetări și există o tendință în zona asta. Probabil că în câțiva ani va deveni și ea o tulburare pentru că deja are o consecințe devastatoare mai ales în rândul tinerilor. Această folosire intensă a rețelelor sociale poate să conducă la depresie și uneori chiar la suicid. Atunci când crezi că valoarea ta este dată doar de conținutul pe care îl postezi și nu primești suficiente Like-uri sau nu te simți suficient de apreciat, asta poate să mărească nivelul de depresie al unei persoane sau să-ți scadă foarte mult stima de sine. Adolescentul nu are personalitatea foarte bine formată și nu are aceste mecanisme de a face față respingerii, comentariilor negative, a faptului că nu a fost destul de apreciată o postare sau din contră asta nu poate decât să-l ducă într-o zonă a unui dezechilibru major. Își va construi imaginea de sine foarte distorsionat. Se va simți respins și va tinde să se izoleze în realitate, să nu aibă contacte sociale”, susține psihologul Alexandra Ioana Cazacu.
Cum se manifestă dependența de rețelele sociale? “Ea se manifestă printr-o verificare exagerată a conținutului postat de ceilalți, frica de a pierde ceva din ceea ce se postează, în a posta excesiv și excesiv de intim, chestiuni din intimidate. Postăm unde mâncăm, ce mâncăm, cu cine suntem, cum ne îmbrăcăm, aproape în fiecare moment al zilei. Este ca și cum ne-am expune cu totul viața unui public despre care știm ceva sau câteodată nu prea știm nimic. Există foarte multe conturi false. A accesa astfel de prieteni și ați expune viața nu este cea mai sigură cale de a te face cunoscut și apreciat. Este foarte greu să-i explici unui adolescent sau unui tânăr lucrul acesta. Oamenii maturi, trecuți prin viață, înțeleg că nu întotdeauna ce există pe rețelele de socializare este real. Pentru un adolescent viața pe rețelele de socializare este cât se poate de reală, mai reală decât cea adevărată. I se pare că acolo primește cele mai bune informații, cele mai interesante știri și găsește cele mai bune modele fără să-și pună problema că oricine poate să posteze orice”, conform psihologului Alexandra Cazan.
Persoanele care folosesc intens rețelele sociale nu reușesc să se adapteze la ideea că acel conținut este ireal, fals. Ele nu mai reușesc să facă o distincție foarte bună între realitate și ceea ce există pe platformele de socializare. Cât de mult a crescut în pandemie dependența de rețelele sociale? În pandemie am avut o serie de factori care cu siguranță au favorizat dependența. Primul factor se referă la incapacitatea de a ne conecta social.
Distanțarea socială a fost impusă și astfel s-a ajuns la nevoia de conectare virtuală. Au existat și evenimente virtuale, iar oamenii au participat la concerte din confortul lor de acasă. A fost o idee bună din punct de vedere cultural, dar mai puțin bună din punct de vedere a nevoii noastre de a ne conecta la ceilalți. Al doilea factor face referire la nevoia de a munci la domiciliu, din fața unui calculator, un instrument care ne ajută să accesăm imediat platformele sociale din orice colț al lumii.
Platformele sociale au fost cea mai comodă metodă de a ne conecta cu oamenii. Puteam să vedem în timp real ce fac prietenii reali sau virtuali. Utilizatorii de platforme sociale au o comunitate de prieteni care se regăsesc și în viața reală, dar și o comunitate de prieteni pe care au accesat-o doar în spațiul virtual, devenind urmăritori pe cu totul alte criterii față de cele de care ar ține cont atunci când s-ar împrietenii în viața reală cu cineva.
Platformele sociale au fost o gură de aer în pandemie. Platformele sociale au devenit vehicul de știri potrivite, dar și de fake news, un fenomen care a dat foarte multe bătăi de cap psihologilor în perioada pandemiei. Știrile false au fost luate de bune de utilizatori și declanșau atacuri de anxietate. Neliniștea și nesiguranța ne fac vulnerabili în fața platformelor online.
Contextul pandemic a favorizat creșterea utilizării platformelor sociale în scopuri bune, pozitive, dar și în zona comportamentului dezadaptativ, a adicției. „Când vorbim de adicție ar trebui să știm că adicția de social media poate fi observată sau diagnosticată prin două caracteristici. Prin frecvența cu care se utilizează orice platformă socială, nevoia de a fi constant conectat la un device sau la Internet în așa fel încât să am acces la platforma socială, dar mai ales că împietează în toate celelalte aspecte ale vieții. Dintr-o dată nu mai ești performant la muncă sau la școală, nu mai ești performant în relațiile interpersonale„, a precizat psihologul Alexandra Ioana Cazacu.
Declarațiile integrale le găsiți aici!
Alexandra VASILE
Cred ca a si inceput sa devina sociopati generatia Facebook. De ce? Simplu. Facusem o incercare, ce a confirmat ca tinerii din generatia maturizata dupa aparitia Facebook, nu pot incepe sa relationeze cu o persoana, decat dupa ce ii vede profilul de Facebook, prietenii de acolo, ca sa isi faca o imagine despre tine. Mai apoi incearca sa te cunoasca ca om, dupa ce fac o verificare. Tipic paranoicilor. Daca nu ai Facebook unde sa te studieze inainte, intra in panica si suspiciuni care ii fac sa te abordeze plecand de la a te considera ciudat, neadaptat, inapoiat, batran, inapoiat, la ce e mai rau in a considera o persoana, respectiv gunoi, mizerie de om, obsedat, etc. Ultimele apelative ti le si adreseaza daca insisti in a ii aborda si relationa cu ei. Generatia Facebook nu stie sa ofere increderea de inceput cuiva sau bunavointa si rabdare in a cunoaste persoana cuiva (ma refer la caracter, personalitate, temperament – pentru care necesita timp), cuiva care nu e inregistrat Facebook. Le lipseste puterea si cunostinta de a initia o cunoastere in persoana cu o persoana! Si asta in conditiile in care era vorba ca suntem fiinte sociale! Acum se cunosc pe Facebook, se casatoresc dupa schimbat mesaje pe Messenger, mai mult timp decat a conversa in persoana si a experimenta evenimente impreuna. D-na psiholog, cele de mai sus sunt testate de mine si le subliniez pentru a va spune ca vremea in care sociopatia, paranoicul, distorsionarea modului firesc de relationare au loc. E tarziu acum sa mai apara, au inceput de mult. A cuprins generatia nascuta dupa 1990 in totalitate. Am scapat cei nascuti mai devreme, insa societatea care s-a format din acestia, nu este cea pe care o credeam noi ca se va forma. Scapati tinerii de telefoane si de retele sociale, e singura sansa. Numai bine!