În ultimii ani, staţiunea Mamaia s-a transformt în raiul imobiliar, zeci de imobile s-au edificat, atât pe malul lacului Siutghiol, cât şi în buza mării. Construcţiile s-au realizat în baza unei hotărâri de Consiliu Local din 2001, prin intermediul căreia s-au aprobat PUD-uri (Planuri Urbanistice de Detaliu) pentru cele 4 zone din staţiune. Hotărârea a ajuns şi pe masa judecătorilor, după ce o asociaţie a cerut suspendarea şi anularea actului administrativ. Dacă aceasta ar fi fost anulată, atunci toate construcţiile realizate după 2001 ar fi fost în pericol. Numai că magistraţii au decis, definitiv, că actul a fost aprobat în mod legal, aşa că investitorii au scăpat de o problemă majoră.
Mulţi constănţeni spun că maniera în care PUD-ul aprobat prin HCLM nr. 129/2001 a afectat Stațiunea Mamaia, zeci de hectare de spații verzi căzând victime unor construcții cu regim hotelier ori locuințe permanente în scopul închirierii în sezonul estival. Alţii spun că prin planurile urbanistice de detaliu aprobate s-a urmărit dezvoltarea stațiunii din punct de vedere turistic şi economic. Aşa se face că hotărârea a ajuns să fie tranşată de judecători. Asociaţia Constanţa Altfel a cerut suspendarea HCLM nr. 129/26.04.2001 privind aprobarea Planurilor Urbanistice de Detaliu „Stațiunea Mamaia, Zona A”, „Stațiunea Mamaia, Zona B”, „Stațiunea Mamaia, Zona C” și „Stațiunea Mamaia, Zona D” și a tuturor hotărârilor consiliului local de modificare/completare a acesteia, până la soluționarea definitivă a acțiunii având ca obiect anularea acelorași HCLM-uri pe motiv că, la data aprobării hotărârii 129/2001 era în vigoare HG nr. 127/1994 care interzicea schimbarea destinației terenurilor amenajate ca spații verzi fără avizul prealabil al autorității de mediu. Un alt motiv care ar pune la îndoială legalitatea HCLM ar fi că nu s-a efectuat nici un demers de consultare a populației.
Consiliul local a invocat faptul că actul administrativ, potrivit legii, trebuia atacat prin plângere prealabilă, ceea ce nu s-a întâmplat, dar a invocat şi excepția tardivității cererii de chemare. Actul ar fi putut fi contestat în termenul de 30 de zile începând cu data de 26.04.2001.
Tribunalul Constanţa a respins acţiunea formulată de asociaţie, însă aceasta a formulat recurs. Recent, Curtea de Apel Constanţa a respins recursul, decizia rămânând definitivă.
M.M., L.M.
