Finalul lui 2025 îl găsește pe ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, într-o notă rar întâlnită în discursul public oficial: una personală, asumată și lipsită de triumfalism. După doar șase luni de mandat, Rogobete vorbește despre un an „greu”, marcat de decizii dificile, presiune constantă și un sistem care, ani la rând, a funcționat sub semnul blocajului. Mesajul central este însă clar: în sănătate, „se poate”, chiar și într-o Românie obișnuită cu refrenul neputinței administrative.
Bilanțul prezentat de ministru nu este unul de imagine, ci o radiografie amplă a unui sistem aflat într-o reașezare accelerată. Accentul cade pe investiții majore, reguli mai clare și pe mutarea centrului de greutate de la improvizație la planificare pe termen lung.
Una dintre cele mai sensibile teme rămâne cea a pacienților cu arsuri grave. Centrele de Mari Arși, mult timp simbol al eșecului statului, intră într-o nouă etapă. La Timișoara, investiția de 350 de milioane de lei se apropie de finalizare, la Târgu Mureș lucrările sunt realizate în proporție de aproximativ 80%, iar la Spitalul „Grigore Alexandrescu” din București proiectul este în execuție. Mesajul este limpede: tratamentele care trimiteau pacienții români în străinătate ar trebui să devină, în viitorul apropiat, o opțiune sigură în țară.
Pe frontul spitalelor noi, PNRR-ul – văzut adesea ca o promisiune fragilă – a fost renegociat pentru a salva proiecte considerate esențiale. Opt spitale au rămas în finanțare PNRR, alte nouă au primit fonduri europene alternative, iar primul spital este deja finalizat. Ritmul plăților indică o accelerare fără precedent: doar în 2025, Ministerul Sănătății a ajuns la plăți de 4,45 miliarde de lei, peste 60% din bugetul PNRR alocat sănătății.
Schimbarea de paradigmă se vede și în zona prevenției, mult timp tratată declarativ. Screeningul pentru cancer de sân, col uterin și colorectal, extinderea screeningului neonatal și dezvoltarea îngrijirilor paliative – inclusiv la domiciliu – conturează o politică publică aplicată, nu doar enunțată. În paralel, accesul la tratamente moderne a fost extins prin introducerea a 41 de molecule noi compensate sau gratuite, în special pentru pacienți oncologici și pentru boli rare.
Un alt pariu strategic este relansarea producției de medicamente în România. Investiția de la Antibiotice Iași, de peste 370 de milioane de lei, este prezentată drept un pas necesar pentru securitatea farmaceutică, într-un context european marcat de crize de aprovizionare.
La nivel operațional, ministerul a intervenit asupra programelor cu impact direct asupra vieții pacienților. Extinderea rețelei de spitale care pot trata accidentul vascular cerebral, majorarea bugetelor pentru ATI și lansarea unor programe noi – precum AP-STOMA sau AP-ROBOTICA – încearcă să corecteze inechități vechi din sistem.
Poate cele mai sensibile reforme sunt însă cele legate de reguli și transparență. Concursurile pentru manageri și șefi de secție au fost regândite pe criterii de performanță măsurabilă, iar managerii sunt obligați, din octombrie, să publice rapoarte periodice de activitate. Într-un sistem opac, această deschidere poate deveni un test de rezistență real.
Ambulatoriul, zona ignorată ani la rând, capătă un rol central. Program extins, birocrație redusă, finanțare ajustată și investiții prin PNRR transformă ambulatoriul într-un filtru esențial pentru prevenție și diagnostic precoce, cu scopul declarat de a degreva spitalele de urgență.
Reforma organizării secțiilor ATI, cu reguli clare, clasificări funcționale și echipe multidisciplinare, completează tabloul unui mandat concentrat pe structură și predictibilitate.
În final, Alexandru Rogobete evită să proclame victoria. Recunoaște greșeli, își asumă limitele și subliniază că direcția este mai importantă decât bilanțul de etapă. Mesajul său către profesioniștii din sănătate este unul de recunoaștere, dar și de avertisment implicit: schimbarea a început, însă anul următor va fi decisiv.
După un 2025 tensionat, miza nu mai este dacă „se poate”, ci dacă ritmul și coerența vor putea fi menținute într-un sistem care a fost, prea mult timp, obișnuit să reziste reformei.
Alexandra VASILE
