Scrisoarea unui constănțean care s-a chinuit să scoată un certificat de deces: „Sunteți la nivelul unui cârd de babuini“

Faptul că birocrația este în floare și ne pune bețe în roate nu mai este o noutate. Pentru eliberarea oricărui act, este necesar un întreg proces de formalități, cozi, hârtii, ore pierdute, toate acestea în funcţie de programul instituțiilor publice, mai ales de sărbători. Un constănțean a scris mai multe rânduri către Statul Român, relatând prin ce a trecut după ce i-a decedat tatăl, pe 24 decembrie a.c.

Scrisoare deschisă Statului Român

„Mă numesc N.M., sunt cetățean român, locuiesc în Constanța și, pe 24.12.2023, mi-am pierdut tatăl. Nimic neobișnuit, se mai întâmplă. A trăit 90 de ani, o viață normală, cu suișuri și coborâșuri, cu bucurii și probleme ca orice viață. A murit în Spitalul Județean Constanța, bine îngrijit pînă în ultima clipă. Din păcate, timpul și moartea nu iartă pe nimeni.

Trebuie să obținem actele pentru înmormîntare. Certificatul de Deces. Ăsta este scopul nostru în viață. Fără ăsta nu te îngroapă.

Primul pas este Certificatul Medical Constatator al Decesului. Oamenii de la spital sunt foarte binevoitori și profesioniști, dar morga este plină. Nu contează că e sărbătoare, morga lucrează non stop, moartea nu așteaptă după noi. Când e să te ia, te ia. Pînă durează formalitățile de la spital, încep să caut pe Internet ce acte îmi mai trebuie și unde.

Digitalizarea Oficiului de Stare Civilă Constanța este sublimă, dar lipsește cu desăvârșire. Nu găsesc programul de lucru, dau pe undeva de un număr de telefon și sun.

«- E zi scurtă azi, domnu’! E 24 decembrie. La douășpe închidem!

– Și mâine?

– Mâine nu lucrăm. E Crăciunul!

– Înmormîntarea e pe 26. Ce program aveți?

– Zi scurtă. De la nouă la douășpe! Veniți mai de dimineață, că va fi coadă din cauza zilei libere!»

Acte necesare:

1. Buletinul decedatului – OK

2. Certificatul medical constatator al decesului – OK

3. Buletinul declarantului – OK

4. Certificat de naștere al decedatului – De ce? Omul a trăit nouăzeci de ani, a avut buletin, înseamnă că s-a și născut și a avut certificat de naștere. Emis tot de voi. Statul Român. Dacă aveți nevoie de hârtia aia, căutați-o.

5. Certificat de căsătorie al defunctului – De ce? Cu mama ce aveți? O să se ducă și ea, când i-o veni vremea, dar deocamdată e doar plânsă și prăpădită că i-a murit tovarășul de viață. Aveți nevoie de hârțoage, căutați-le. Exact în aceeași clădire s-au căsătorit, acum 60 de ani. Puneți mâna și căutați dacă aveți nevoie.

6. Livretul militar al defunctului – La 90 de ani???

Organizare:

1. Depunerea on- line a actelor – Nu există!

2. Completare cerere on-line – Nu există!

3. Programare on-line – Nu există!

4. Aparat pentru bonuri de ordine la intrare – Nu există!

5. Bonuri de ordine scrise cu pixul – Nu există!

Desfășurarea acțiunii:

Oficiul de Stare Civilă din Constanța e într-o vilă impozantă, pe malul mării. A fost foarte elegantă acum 150 de ani, probabil. Azi are tencuiala căzută pe alocuri, este jegoasă pe dinăuntru și pe dinafară, plină cu dosare până în tavan și cu un singur computer obosit, care face toată treaba.

Este 26.12.2023, ora 7.45, când ajung acolo și sunt al unșpelea la coadă. Aproximativ. Programul începe la 9.00. La început, lumea e calmă, cronometrează cât ar dura procesarea fiecărui solicitant. Primul intrat iese după  mai mult de 25 de minute. În ritmul ăsta, nu obțin certificatul. Ne vom despărți de tata abia mâine. Nu se poate înmormânta fără certificat. După aproape o oră, timp în care mai ies doi – trei fericiți, fluturând certificatele de deces, lumea începe să se agite.

De la coadă se aude o voce disperată: «Eu am programată înmormîntarea la 10!»

Cel care a ajuns, între timp, primul la coadă și sprijină ușa, toarnă gaz pe foc: «Și mai trebuie să te duci și la șpăgarii ăia de la Administrația Cimitirelor! Mai pierzi și pe acolo jumate de oră!»

Se produce busculadă. Pe lângă durerea din sufletul fiecăruia, lumea e sufocată de indignare: «De ce durează, domnule, atât?»

Încep să se audă înjurături și comentarii deplasate, nimeni nu mai ține cont de rând și de ordinea sosirii. În sfârșit, paznicii reușesc să facă ordine și să îl bage înăuntru pe cel cu înmormântarea de la 10. Nimeni nu știe dacă a jucat teatru sau a spus adevărul. Oamenii sunt răi, hăituiți și stresați, nu mai au timp de compasiune și de finețuri. Nu le mai pasă de aproapele. S-a produs un nou miracol de Crăciun: Statul Român a reușit, din nou, să scoată la iveală tot ce e mai bun din noi. Haosul. Mârlănia. Mitocănia. În sfârșit, la 12.15 obțin certificatul de deces.

Penultimul din ziua respectivă. Mai sunt câțiva care nu au reușit. Și mai mulți au renunțat pe parcurs. E zi scurtă.

În loc de concluzie:

Am văzut la televizor că marile maimuțe antropoide, cimpanzeii și gorilele, își acoperă morții cu frunze și crengi, și au tendința să mai stea câteva zile în zona respectivă, într-un fel de priveghi. În epoca pietrei, oamenii au deja ritualuri complexe de înmormântare și un adevărat cult al morților. Se pare că asta ne deosebește, în primul rând, de animale. Respectul pentru bătrâni și pentru cei plecați dintre noi.

Statul Român? Păi Statul Român, în 2023, este la nivelul unui cârd de babuini. Ai căzut din copac și te-a păpat leopardul? Ghinion! Noi suntem ocupați, n-avem timp

de prostii. E sărbătoare. Suntem ocupați să ne umplem mațul. Caltaboși, sarmale, cozonac. «Mai ia o friptură, nașule!», «Hai noroc, finule!»

Ai murit, să fii sănătos! Morții cu morții și vii cu viile!

Și pe 26, după atâta haleală și băutură, vine lehamitea, mahmureala, lenea. Douăzeci de minute, timp de procesare pentru fiecare cerere. Pentru a verifica două acte și pentru a scrie un certificat. Zi scurtă! Stimate doamne și stimați domni politicieni din România, vă urez Sărbători Nefericite în continuare! Să aveți poftă!“, este scrisoarea constănțeanului.

Liliana BELCIUG