Judecătorii de la Curtea de Apel urmează să analizeze, în ianuarie, apelul declarat de societatea care deținea restaurantul Terasa cu Flori din Mamaia (înaintea actualului local, Casa Iancu), cu privire la terenul pe care se află unitatea de alimentație publică, revendicat în instanță de Administrația Bazinală de Apă Dobrogea – Litoral (ABADL).
În urmă cu doi ani, Tribunalul Constanța a admis acțiunea celor de la ABADL, care au înaintat în instanță o acțiune în revendicare a terenului de 537 de metri pătrați aferent unui restaurant din inima stațiunii Mamaia, zona Cazino, care inițial făcea parte din faleza stațiunii, dar care a fost în patrimoniul privat al Municipiului Constanța, în perioada 2001 – 2007, pe vremea fostei administrații conduse de Radu Mazăre și dată în administrarea fostei RAEDPP, care a fuzionat, în final, cu societatea Confort Urban.
Recent, am mai publicat un articol pe același subiect, în contextul în care firma chemată în judecată, SC Cofetărie Pizzerie Mimoza SRL (care deținea Terasa cu Flori), a atacat sentința civilă a Tribunalului, care i-a fost potrivnică.
Procesul în instanță
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, din data de 7.09.2017, reclamanta ABADL a chemat în judecată Municipiul Constanța, prin primar, Consiliul Local Constanța, fosta RAEDPP, SC Cofetărie Pizzerie Mimoza SRL, solicitând instanței restituirea terenului și rectificarea cărții funciare aferente Municipiului Constanța, în sensul radierii mențiunii de înscriere a dreptului de proprietate în favoarea Municipiului Constanța.
În conținutul acțiunii, reclamanta a arătat că, potrivit Legii Apelor, faleza și plaja mării aparțin domeniului public al statului, iar faleza litoralului românesc este nominalizată în mod expres prin Hotărâre de Guvern privind inventarul bunurilor care fac parte din domeniul public al statului, apreciind că, potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 202/2002, orice hotărâre sau decizie a autorităților publice locale care încalcă prevederile alin. 1 și 2 este nulă de drept.
Reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a șase hotărâri ale Consiliului Local, din perioada 2001 – 2007, și a altor acte administrative locale, prin care plaja litoralului românesc a fost înscrisă în patrimoniul privat al Constanței, pozițiile ce vizează plajele litoralului românesc.
ABADL a invocat și faptul că imobilul în litigiu reprezintă faleză a litoralului românesc, fiind inventariat în domeniul public al statului conform Legii Apelor din 1996, dar și în alt normativ privind proprietatea publică – pct.1.3 „faleza și plaja mării“ care, prin urmare, nu putea trece în domeniul public sau privat al orașului prin hotărâre a Consiliului Local, trecerea putând fi făcută numai prin Hotărâre de Guvern.
Terenul a fost intabulat abuziv pe vremea administrației Mazăre
O expertiză efectuată în cauză arată că toată suprafața de teren revendicată reprezintă, conform legii, plaja litoralului românesc și face obiectul exclusiv al proprietății publice a Statului Român.
Aceeași expertiză a mai arătat că pe acest teren nu au fost edificate construcții cu caracter permanent până în anii 2005 – 2006, când a început și „reforma“ din stațiunea care a devenit cartier.
Cum în speță nu există o Hotărâre a Guvernului care să dispună trecerea bunului din domeniul public al statului în domeniul public/privat al unității administrativ-teritoriale, cele două hotărâri ale Consiliului Local din 2005 au fost declarate nelegale în ceea ce privește terenul în litigiu, neputând avea efectul constitutiv al dreptului de proprietate, afirmat de către pârâtă, conform raportului de expertiză.
Așa cum arătam mai sus, prima instanță, Tribunalul, a admis acțiunea și a declarat nelegale cele două hotărâri ale Consiliului Local care au stat la baza trecerii terenului în domeniul privat al UAT Municipiul Constanța, ambele fiind emise în 2005.
Astfel, prin hotărârea judecătorească s-a dispus obligarea tuturor pârâților din dosar să lase reclamantului Ministerul Finanțelor Publice, în deplină proprietate, și reclamantei ABADL, în deplină administrare, terenul aflat în litigiu.
Ulterior, sentința civilă a fost atacată cu apel unde, în decembrie 2022, judecătorii au schimbat situația la 180 de grade. Instanța a admis apelurile formulate de administrația locală și cele două firme pârâte, a schimbat parțial hotărârea Tribunalului și a admis excepțiile invocate de aceștia. Practic, completul de apel a respins acțiunea pe motiv că a fost introdusă de persoane care nu au calitate procesuală activă.
Revenind în prezent, acțiunea se află în faza de rejudecare, în apel, iar recent a fost stabilit termenul pentru judecarea acestuia, pe 22 ianuarie 2025.
Daniel ALBU
