„Cu noi este Dumnezeu!” Acesta este mesajul transmis de către Arhiepiscopul Tomisului, Înalt Prea Sfinţitul Teodosie (IPS), tuturor creştinilor ortodocşi, prin intermediul unei măşti cu motive creştine, brodată în croitoria bisericească a Mănăstirii Lipniţa (lăcaş de cult care a donat în luna aprilie a.c. seturi de lenjerii pentru spitalele din Medgidia şi Constanţa). Ierarhul Tomisului susţine că pandemia de COVID-19 a făcut diferenţa între libertate şi lipsa libertăţii, libertatea fiind bunul cel mai de preţ pe care îl avem. Izolarea este cea mai mare nefericire umană, fiind specifică Vechiului Testament, iar îndepărtarea creştinilor ortodocşi de biserică poate duce la un adevărat dezastru. Arhiepiscopul Tomisului atrage atenţia asupra faptului că unele persoane şi-au pus capăt zilelor. Peste 10 persoane au recurs la un gest extrem din cauza izolării.
Cea mai grea situaţie pentru Înalt Prea Sfinţitul Teodosie, trăită din cauza pandemiei de COVID-19, a fost despărţirea de credincioşi. Ierarhul Tomisului susţine că nu-l putem exclude pe Dumnezeu din viaţa noastră şi din istorie, iar cine practică rugăciunea este omul cel mai puternic care nu poate să rămână copleşit de necazuri, de calamităţi sau de pandemie. IPS Teodosie a accentuat faptul că frica este un început de boală, prudenţa este înţelepciunea, iar disperarea este apanajul oamenilor însinguraţi, înstrăinaţi şi egoişti. Participarea enoriaşilor la slujbe este o stare de normalitate, iar Ierarhul Tomisului speră ca această normalitate să dureze cât mai mult.
Biserica Ortodoxă a fost cea mai prigonită instituţie din România în timpul pandemiei. Cu toate acestea, Arhiepiscopia Tomisului a ajutat Constanţa în starea de urgenţă cu peste 100.000 de euro. IPS Teodosie, a militat, în mod constant, pentru redeschiderea bisericilor pentru enoriaşi, fiind iniţiatorul unei petiţii în acest sens. Autorităţile statului au impus bisericilor şi creştinilor ortodocşi reguli draconice în timpul stării de urgenţă, dar şi în starea de alertă.
IPS Teodosie a mărturisit, în cadrul unui interviu acordat Focus Press, faptul că s-a testat pentru coronavirus şi “nu am nimic”. Legat de COVID-19, Arhiepiscopul Tomisului susţine că au fost tot felul de speculaţii, dar rugăciunea, prudenţa şi strategia, în general, sunt cele mai necesare forme prin care ne putem pregăti să ieşim din criză. Cum a trăit starea de urgenţă cauzată de pandemia de COVID-19 şi ce a însemnat această criză pentru Înalt Prea Sfințitul Teodosie? Cum am putea scăpa de pandemia aceasta care a afectat întreaga lume? Cum va arăta viaţa noastră post-pandemie? Ce putem extrage bun din această pandemie? Ce lecţie ar trebui să învăţăm din această criză care ne-a bulversat complet vieţile? Cât de puternică este rugăciune și în ce măsură ne poate vindeca bolile trupești și sufletești? Cât de însetați sunt credincioşii de biserică, de Dumnezeu și de credința adevărată? Ce înseamnă o biserică autocefală? Cine l-ar putea determina pe IPS Teodosie să abdice de la tradiţia Bisericii privind împărtăşirea enoriaşilor cu aceeaşi linguriţă? Sunt doar câteva dintre întrebările la care Înalt Prea Sfinţitul Teodosie a răspuns în cadrul unui amplu interviu realizat (cu respectarea distanţei sociale şi purtarea măştilor de protecţie, măsuri obligatorii în starea de alertă) la Palatul Arhiepiscopiei Tomisului din Constanţa.
Cât despre împărtăşirea credincioşilor cu aceeaşi linguriţă, Ierarhul Tomisului a ţinut să precizeze că nu se poate schimba modul Sfintei Împărtășanii. Slujitorii au fost testaţi şi cei care vin să se împărtăşească au confirmarea că reprezentanţii bisericilor nu sunt bolnavi, a accentuat IPS Teodosie. Aşadar, credincioşii se vor împărtăşi după practica de sute de ani. “Nu sfidăm măsurile de siguranţă sanitară. Nu acceptăm exagerările”, explică Arhiepiscopul Tomisului.
Reporter: O molimă a blocat aproape întreg mapamondul. Perioada aceasta este ca o sită. Cerne ce este esențial, de ce nu este esențial. Înalt Prea Sfinţia Voastră, din punct de vedere al credinței putem găsi o explicație?
Înalt Prea Sfinţitul Teodosie: Orice molimă este o bătaie de la Dumnezeu, îngăduită de Dumnezeu, pentru greşelile noastre. Nu este nimic întâmplător. Întâmplările sunt numai în poveşti. Cele ce le trăim, practic, în viaţă sunt îngăduite de Dumnezeu. Nu-l putem exclude pe Dumnezeu din viaţa noastră şi din istorie. De aceea, trebuie să fim mai hotărâţi în a lupta cu răul. Deocamdată, această molimă a venit prin cei ce au organizat, să zicem rezistenţa împotriva bolii, cu inducerea fricii. Frica este un început de boală şi chiar aduce boala. Trebuie să avem o frică moderată. Prudenţa este înţelepciunea, nu frica. Pe unii chiar îi duce la deznădejde, la izolarea de sine, pentru că vorbim de izolarea între noi. Nu trebuie să ne aducă nicio boală, niciun necaz, izolarea de sine. Este dezastru când ne izolăm de noi înşine. Este deja o boală autoimună, pentru noi, dacă ne izolăm de noi înşine.
Rep.: Cum aţi trăit starea de urgenţă cauzată de pandemia de COVID-19 şi ce a însemnat această criză pentru Înalt Prea Sfinția Voastră? Dar pentru Arhiepiscopia Tomisului?
IPS Teodosie: Această criză a fost comandată ca un ordin, să zicem respectarea unor măsuri nu prea îndeajuns de gândite dar pornite ca să facă bine. Aşa s-au priceput cei ce au impus. Intenţia lor a fost de a face bine. Dar, când mergi contracronometru, nu poţi să consulţi toţi factorii care să te ajute, să iei calea cea mai bună. Cea mai grea situaţie pentru mine a fost despărţirea de credincioşi. Nu cred că era atât de necesar, dar ne-am supus. Sperăm ca acum, revenind credincioşii la biserică, să nu mai avem altădată, să ne luăm măsurile de precauţie. Ne-a luat prin surprindere şi s-a hotărât această despărţire de credincioşi. Este un lucru negativ. Nu cred că i-am ajutat atât de mult. I-am văzut în prima zi de 15 mai. N-a existat persoană fără să nu plângă, pentru că au simţit durerea. Iată, acum se intră într-o normalitate. Sperăm ca această normalitate să dureze, să găsim căi de luptă împotriva bolii, a răului, nu să ne autoflagelăm. Am luat la cunoştinţă şi am fost anunţat că nu au fost toate sinuciderile puse pe tapet, cunoscute. M-au sunat familii şi au spus că din cauza acestei izolări unii mai slabi, care nu au priceput, au recurs la sinucidere. Au spus că: “Asta nu este viaţă!” Trebuie altfel să pregătim pe viitor, cu psihologi, psihiatri, preoţi. Noi vom face. Vom avea nişte întâlniri după această perioadă, să stabilim cum să acţionăm în rândul credincioşilor. Dacă le-ai luat biserica, le-ai luat ce aveau mai scump. Le-ai luat puterea sufletului. Toţi s-au gândit la trup, dar trupul fără suflet este mort. Sufletul fără trup rămâne viu, dar dacă şi sufletul îl izolăm, atunci ce mai rămâne din noi? Nu mai rămâne nimic.
Rep.: Ce măsuri eficiente ar fi trebuit să ia Guvernul astfel încât să depăşim mai bine această perioadă?
IPS Teodosie: Nu vreau să dau lecţii Guvernului, dar trebuiau nişte consultaţii. Vedem din urmări, din modul în care s-a desfăşurat această perioadă. Trebuie pregătite toate acestea. La început a fost o relaxare că nu vine. Apoi a venit fulger şi, sigur, nici nu au putut să se pregătească. Nu au avut elemente care să conducă la o judicioasă administrare a acestei stări, doar cu interdicţii. Aceasta este specific Vechiului Testament, să nu faci. Nu spunea nimic să faci şi aici trebuie găsite nişte alternative. Această stare de izolare este o stare de început de iad. Ştiţi ce are caracteristic iadul? Izolarea. Acolo oamenii nu se văd, sufletele nu se văd. Aceasta este cea mai mare nefericire – izolarea. N-au gândit ceilalţi. Nu au avut cunoştinţă despre aşa ceva. Eu vreau să spun răspicat. Nu vreau să ţin ascuns ceea ce am învăţat, ceea ce am trăit, dimpotrivă. Trebuie să popularizăm, să facem cunoscut adevărul. Altfel, vom fi mereu prizonierii noştri şi nu trebuie să mai fim prizonierii noştri.
Rep.: Credeți că noul coronavirus este o maladie naturală sau artificială?
IPS Teodosie: Nu spun de la mine. Am auzit un medic academician respectabil care a spus că este o armă biologică. Pe cine să cred? Omul spunea în cunoştinţă de cauză ca un specialist. Din felul în care se manifestă şi nu aduce decât rezultate parţiale, poate fi şi ceva combinat. Nu sunt specialist în asta, dar este un semn de întrebare. Se pare că nu-i chiar natural.
Rep.: Cum explicați intențiile autorităților mai multor state de a ţine enoriaşii departe de biserici din cauza coronavirusului?
IPS Teodosie: Eu explic prin necunoştinţa lor. Ei nefiind nişte oameni religioşi, nu-i înţeleg pe cei religioşi. Nu au luat în seamă dimensiunea spirituală a omului, doar partea materială a omului. Aşa explic. Eu cred că ar fi trecut mult mai bine de această perioadă, dacă era biserica mai activă, dacă biserica ar fi îmbrăţişat sufletele credincioşilor. Altfel mergeam. Nu mai erau sinucideri. Nu erau atâtea stări de pesimism, de deznădejde. Şi am reflectat bine. Eu am dialog cu sute de oameni pe zi, chiar prin telefon, pentru că nu am putut să mă întâlnesc cu ei. Nu pot să-i refuz. Nu am voie să-i refuz.
Rep.: Referitor la sinucideri, la nivelul judeţului Constanţa, cam câte astfel de cazuri au fost?
IPS Teodosie: Dar nu m-au sunat numai din Constanţa, ci şi din alte părţi. Sigur că au fost peste 10. Din ce ştiu eu. Şi toate motivate în felul acesta.
Rep.: Ceea ce este destul de alarmant…
IPS Teodosie: Sigur că este alarmant, pentru că aşa mi-au explicat cei din familii.
Rep.: Cum puteau fi evitate aceste situaţii?
IPS Teodosie: Printr-un dialog mai deschis, printr-o activitate mai intensă spirituală asupra acelor oameni. Şi când eram în Bucureşti şi aici am fost pus în situaţia să discut cu oameni aflaţi în deznădejde, unii chiar hotărâseră că nu mai au pentru ce trăi. Am stat de multe ori de vorbă cu oameni ca aceştia, să le tălmăcesc a spune “N-ai voie!” este prea puţin. Trebuie să le deschizi un orizont, să le arăţi ce este viaţa, ce este sufletul, cine ne guvernează. Nu aşa, prin legi imperative, de oprire, fără tălmăcire. Trebuie să stăm mult de vorbă cu oamenii ca să nu ajungă să se izoleze.
Rep.: Impactul acestei pandemii poate conduce la o revizuire a stilului nostru de viaţă?
IPS Teodosie: Cu siguranţă, da! Având în vedere că viaţa lăuntrică, spirituală, viaţa religioasă a fost obstrucţionată, mulţi din cei ce au trăit această experienţă negativă, acum au altă evaluare. Prin dialog, prin comparaţii, prin diferite repere pozitive pe care le putem discuta şi le putem pune în dialog, putem să avem în viitor. Acum, când intrăm în viaţa normală, putem să avem altă percepţie despre viaţă, despre valoarea vieţii, valoarea sufletului nostru, valoarea omului în general, relaţia omului cu Dumnezeu, relaţia omului cu omul. Aceste lucruri nu trebuie să fie ignorate, ci dimpotrivă. Trebuie să fie puse în evidenţă. Fără dialog noi nu suntem oameni deplini. Trebuie să avem un dialog. Nu doar un dialog din acesta simplist, doar la nivelul câtorva judecăţi simple, ci trebuie să avem un dialog în care să se deschidă un orizont al personalităţii noastre. Suntem încadraţi de Dumnezeu într-o societate. Atât terestră, cât şi într-o relaţie de dialog cu persoanele plecate dintre noi, dar care nu au dispărut. Dialog cu Dumnezeu, cu Maica Domnului, cu sfinţii, cu îngerii. Acest dialog trebuie încurajat. Şi pesimismul sau deznădejdea, tentativa de sinucidere, nu mai au loc. Omul religios, care are un dialog cu Dumnezeu, cu Biserica, cu semenii săi, nu ajunge la disperare. Disperarea este apanajul oamenilor însinguraţi, înstrăinaţi, egoişti.
Rep.: Ce putem extrage bun din această pandemiei? Ce lecţie ar trebui să învăţăm din această criză prin care toţi am fost nevoiţi să trecem şi care ne-a bulversat complet vieţile? Biserica are ceva de învăţat din această perioadă incertă?
IPS Teodosie: Am întâlnit oameni care şi-au trezit conştiinţa. Au făcut diferenţa între libertate şi lipsa libertăţii. Libertatea este bunul cel mai de preţ pe care noi îl avem. Dar libertatea ne poate da o direcţie spre cele de sus sau spre cele din adânc. Putem să avem libertate în lumină, şi aceea este cu un orizont infinit, şi libertate în întuneric care te duce mai în adânc. Libertatea în întuneric este un libertinaj. Este o lipsă de control a libertăţii care ne depersonalizează. Ca biserică trebui să avem mare grijă. Eu am mai repetat. Abia aştept să ne întrunim în Sfântul Sinod, să găsim căile strategice prin care să parcurgem astfel de perioade destul de grele, să nu fim surprinşi. Să avem o strategie în relaţia cu autorităţile şi să luptăm împreună, pentru binele oamenilor, pentru un folos reciproc al oamenilor între ei. Oamenii dacă nu mai au dialog între ei, nu mai au sensul vieţii. Sensul vieţii este dialogul. Şi între noi şi între noi şi cer. Să avem o ţintă a vieţii noastre optimistă şi realistă, o perspectivă. Omul care are credinţă trebuie să-şi exercite credinţa. Omul care are credinţă şi nu-şi poate exercita dreptul la manifestarea credinţei este un om care se simte paralizat. Noi trebuie să trecem peste aceste momente de paralizie, să ne ridicăm deasupra lor.
Rep.: Ce relaţie mai au azi tinerii cu Biserica?
IPS Teodosie: Sunt şi atraşi, sunt şi indiferenţi. Sunt multe miraje. Avem mult de luptat ca să-i aducem pe tineri la realitate. Aici şi şcoala trebuie să ajute şi factorii responsabili din societate. Să nu mai născocim stresul. Cred că stresul este o născocire a oamenilor. Am vorbit şi la copii, la tineri, şi mi-au dat dreptate. Mulţi se ascund după stres. Stresul este inventat de noi. Atât de aglomerat am fost în multe momente ale vieţii, fără timp, dar nu am avut niciodată stres. Vorbind cu un psiholog, care s-a adresat elevilor, i-am spus “Să nu mai vorbiţi despre stres elevilor, pentru că le induceţi această stare”. Să fim atenţi cu noi înşine şi cu cei din jur. Totdeauna să avem o conştiinţă trează, dar şi sigură. Ni se pare că se trezeşte conştiinţa, dar depinde spre ce repere se îndreaptă. Trebuie să avem reperul drept, moral. Să avem modele. Să avem în acelaşi timp puteri lăuntrice care se îngemănează cu puterile noastre exterioare, cu personalităţile cu care intrăm în dialog astfel încât să putem să ne ridicăm deasupra greutăţilor.
Rep.: De-a lungul timpului, Biserica Ortodoxă Română a fot atacată din toate părţile. Aceste atacuri le vedeţi ca pe ieșiri firești ale unor oameni care refuză credința, ca pe izbucniri spontane generate poate de frustrări personale sau ceea ce vedem poate fi parte dintr-o campanie mai amplă?
IPS Teodosie: În întrebare aţi cuprins şi răspunsuri. Sigur că sunt lipsiţi de înţelegere. Sunt, uneori, intoleranţi cei care n-au credinţă, cei care nu simt că aparţin bisericii. Sunt cei mai intoleranţi. Sau chiar am văzut campanii. Biserica a fost poate fără conştiinţa că o marginalizează. În această pandemie, Biserica a fost cea mai marginalizată. Se vede de la distanţă. Ce însemnează asta? Un act de anormalitate. Mereu am spus şi credincioşii aşa au simţit această lipsă de respectare a drepturilor lor, de a-şi manifesta credinţa şi religiozitatea.
Rep.: Profesorul Dumitru Constantin Dulcan, reputat medic neurolog și psihiatru, susține că “Nu vom supraviețui fără întoarcerea la Dumnezeu, iar credinţa mobilizează, în mod cert, întreg sistemul imunitar, rugăciunea fiind o realitate fizică”. Cât de puternică este rugăciune și în ce măsură ne poate vindeca bolile trupești și sufletești?
IPS Teodosie: L-am cunoscut pe profesorul Dulcan. Este cu totul o personalitate excepţională. Este un om realist care îmbină credinţa cu ştiinţa, cu medicina şi le îmbină într-o armonie de nedesfăcut. Această armonie reuşeşte să o tălmăcească într-un mod magistral. Este un urmaş fidel al marilor filozofi clasici care spuneau că fără credinţă omul nu are nici un reper, fără credinţă asistăm la violenţă şi nedreptate. Astfel, profesorul Constantin Dulcan trebuie să fie un mentor al tuturor celor ce vor să facă din perioadele grele nişte perioade în care să ne ridicăm deasupra acestora cu demnitate. Nu pot veni vremuri care să fie peste puterea noastră de a le chibzui. Oamenii mereu trebuie să fie peste vremuri. Şi, iată, în istorie sunt atâtea exemple. Numai cu forţa rugăciunii, pentru că aţi vorbit de rugăciune. Rugăciunea este forţa cea mai mare. Cine poate să trăiască în duhul rugăciunii şi să practice rugăciunea este omul cel mai puternic care nu poate să rămână copleşit de necazuri, de calamităţi, de pandemie, de nimic altceva. Dar trebuie luaţi în seamă aceşti gânditori, aceşti savanţi în acest domeniu. Sperăm ca pe viitor autorităţile să aibă astfel de mentori.
Rep.: Ce rugăciuni sunt folositoare pentru a ne vindeca bolile?
IPS Teodosie: Sunt şi rugăciuni specifice. Eu repet mereu nişte rugăciuni în fiecare zi. Sunt moştenite din timpul când a fost holeră, foamete, boli molipsitoare, război şi, iată, acestea sunt atât de grăitoare. Ne dau forţă. În rugăciune nu suntem singuri, dacă ne rugăm cu adevărat. Este harul lui Dumnezeu cu noi. Ce forţă mai mare ca aceasta? Să fie un milion de oameni împreună, dacă nu se roagă, nu pot să ducă o idee până la capăt. Când ne rugăm avem forţa spirituală cea mai mare. Pe Dumnezeu rugându-se împreună cu noi şi frica este învinsă. Aceasta nu au avut în vedere (autorităţile –n.r.). A induce frica, o frică patologică, este o mare greşeală. De ce frica devine patologică, generatoare de boli? Pentru că în frică nu mai există iubire. Cine iubeşte pe Dumnezeu şi iubeşte semenii se sacrifică şi nu simte durerea sacrificiilor, ci bucuria sacrificiilor. De aceea, în iubire nu există frică.
Rep.: Ați oficiat slujbe pentru repatriații cazați la Sanatoriul Balnear din Techirghiol și ați fost aplaudat de oamenii care au ascultat predica de la balcoane. Cât de însetați sunt credincioşii de biserică, de Dumnezeu și de credința adevărată?
IPS Teodosie: Credincioşii au atâta credinţă că ne dau şi nouă. Credinţa lor este pentru noi, slujitorii, o hrană. Stând de vorbă cu ei, întrebându-ne cum să se mai roage şi constatând ce pravilă au mulţi credincioşi, ce rugăciuni, suntem copleşiţi de credinţa lor. Adeseori, comentatorii religioşi şi sfinţii părinţi au constatat că prin această temelie a religiozităţii credincioşilor, biserica s-a ţinut şi se ţine. A fost o mare lipsă, să ne rugăm fără credincioşi. Aş putea spune foarte clar că biserica a fost ştirbită. Fără credincioşi biserica nu este deplină. Hristos a fost rănit el însuşi. Credincioşi şi clericii sunt trupul lui Hristos. De aceea spune Sfântul Vasile cel Mare, să se roage şi mintea şi inima, dar şi piciorul şi mâna să se roage. Au lipsit multe elemente ale rugăciunii comune în biserică, în această stare de pandemie, ceea ce nu trebuie să se mai repete.
Rep.: Sfântul Sinod a hotărât declararea anului 2020, în Patriarhia Română, ca „Anul omagial al pastorației părinților și copiilor” și „Anul comemorativ al filantropilor ortodocși români”. Arhiepiscopia Tomisului a ajutat Constanţa în timpul pandemiei de COVID-19 cu peste 100.000 de euro, oferind inclusiv tablete copiilor care nu aveau acces la educaţie. Ce prevede programul-cadru teologic, educațional şi cultural?
IPS Teodosie: Prevede multe obiective. Noi am editat un volum în legătură cu această activitate. Vom avea, cu ajutorul lui Dumnezeu, mai multe întruniri care se vor solda cu nişte volume care arată ce însemnează experienţa dialogului împreună lucrării între oameni. Între cei care iniţiază şi cei care trebuie să urmeze, să devină şi ei iniţiaţi şi să devină nişte iniţiatori. Sigur că suntem o familie în biserică. Trebuie să avem grijă unii de alţii. Dacă ne depărtăm unii de alţii nu mai avem noi înşine identitate. Noi avem identitate şi valoare în măsura în care avem şi personalitatea noastră, dar avem şi comunitatea noastră în lucrare, în care fiecare este o lumină personală şi specifică în această comunitate.
Rep.: Pe 25 aprilie s-au împlinit 135 ani de la recunoaşterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române. Concret, ce înseamnă o biserică autocefală?
IPS Teodosie: O biserică autocefală are dreptul de a se administra în cele religioase în consonanţă, în simfonie cu celelalte biserici. Are dreptul să îşi aleagă singură Întâistătătorul, de a sfinţii Sfântul şi Marele Mir, de a reprezenta biserica împreună cu ceilalţi capi ai bisericilor în întrunirile creştine, întrunirile interreligioase. Însemnează o demnitate a bisericii pe care noi o avem din 1885.
Rep.: Poate să intervină o altă instituţie, ţinând cont că aveţi această putere, peste deciziile care sunt luate în Sfântul Sinod şi în ce măsură s-ar putea interfera?
IPS Teodosie: Dacă biserica nu şi-ar respecta statutul ei organic, în care intră religiozitatea, tezaurul credinţei, modul de lucrare în biserică, de administrare a sfintelor taine, atunci ar putea interveni alte biserici. Dar biserica îşi respectă statutul ei de biserică autocefală şi trebuie să-şi respecte cu evidenţă şi relaţia ei cu statul, pentru că statul să aibă rolul lui, fără imixtiuni în treburile bisericii, după cuvântul biblic: “Daţi Cezarului ce este al Cezarului şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu”.
Rep.: Întreb, pentru că s-au impus tot felul de restricţii. Inclusiv s–a interzis sărutarea icoanelor, a Sfintei Cruci, a Sfintei Evanghelii şi a altor obiecte de cult, impunând inclusiv cum să fie împărtăşiţi enoriaşii. Cel mai mare reproș la adresa Bisericii se referă la lingurița cu care sunt împărtășiți credincioşii. Vă rugăm să ne explicaţi, concret, ce riscuri ar putea să existe dacă este împărtăşit un enoriaş cu aceeaşi linguriţă?
IPS Teodosie: Obligatoriu că (împărtăşania -n.r.) este cu aceeaşi linguriţă. Nici nu concepem cu mai multe linguriţe. Este o tradiţie atât de veche care a dovedit că religiozitatea şi misterul credinţei nu este afectat deloc, ci dimpotrivă. Aşa este religiozitatea. Este un singur Hristos. Este ceea ce reproşează Sfântul Apostol Pavel uneori: “De ce să ia fiecare în păhărel cu linguriţa lui?”, pentru că este acelaşi Hristos Sfânt, mai Sfânt decât potirul în care se află trupul şi sângele lui Hristos, cu suflet şi cu dumnezeirea sa. Nu este nimic mai sfânt în biserică decât aceasta. Aceasta este sfinţenia desăvârşită, consacrată, la care noi venim să ne împărtăşim astfel încât toate aceste libertăţi pe care şi le-au luat unii să le comenteze, să le aprecieze, să le deprecieze, nu se pricep. Nu ştiu ce este aceasta. De aceea nu dăm cele sfinte pe mâna celor ce nu au de-a face cu ele. Nu au o apartenenţă la cele sfinte. Cele sfinte sunt lăsate cum spunem: “sfintele, sfinţilor”, celor ce slujesc în cele sfinte.
Rep.: În cazul în care un credincios are reţineri să fie împărtăşit cu aceeaşi linguriţă, poate să-şi aducă linguriţa de acasă?
IPS Teodosie: Nicidecum! Dacă are această reţinere înseamnă că are ori necredinţă ori credinţă îndoielnică, nedeplină. Nu are de ce să vină să se împărtăşească.
Rep.: Cu alte cuvinte, împărtăşania se face cu aceeaşi linguriţă?
IPS Teodosie: Bineînţeles! Numai aşa.
Rep.: Aţi recurs la anumite reguli pentru starea de alertă astfel încât să fie limitată transmiterea infecţiei cu COVID-19?
IPS Teodosie: Nu am făcut nimic special. Am respectat normele, să vină credincioşii cu mască, să stea la distanţă. De ce să ne complicăm? Nu ne trebuie mai mult. Pe toţi slujitorii i-am dus la medic. Au făcut testul şi vom împărtăşi. De asemenea, vom lua o măsură, să fie testaţi ca să nu contamineze pe alţii, nu pentru altceva. Nu ne e frică că dacă primeşte Sfânta Împărtăşanie se contaminează cineva. Dar trebuie să fie, totuşi, pentru conştiinţa celor îndoielnici şi mai slabi. Nu trebuie să-i ducem la deznădejde, ci să se ştie că cei ce vin şi vin la Sfântul Potir să se împărtăşească, au confirmarea că nu sunt bolnavi.
Rep.: Aţi militat pentru deschiderea lăcaşelor de cult ortodoxe din judeţul Constanţa, pentru enoriaşii care doreau să participe la slujbe, în acest sens au fost trimise sute de petiţii în atenţia Instituției Prefectului. Ce puteţi să ne spuneţi despre demersul iniţiat de Arhiepiscopia Tomisului?
IPS Teodosie: Eu am făcut-o la cererea credincioşilor, nu am făcut-o de capul meu. Dacă mi-au cerut credincioşii, eu a trebuit să transmit mai departe. Prefectul s-a grăbit să-mi răspundă mie, fără să-l întreb, fără să-i cer. De aceea le-am transmis la Ministerul de Interne şi la Preşedinţie. Mai am, trebuia să mai transmit, dacă nu se lua hotărârea. Mai aveam şi alte petiţii. Le avem ca mărturie în arhivă şi le ţinem ca să avem această mărturie. A fost dorinţa creştinilor care au vrut să-şi exprime această opţiune de a face parte, să fie şi ei părtaşi la slujbele bisericii.
Rep.: Articolul 29, alin. 3, din Constituţia României spune că toate cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii. Cine v-ar putea determina să abdicaţi de la tradiţia Bisericii privind împărtăşirea enoriaşilor cu aceeaşi linguriţă?
IPS Teodosie: Nimeni! Aceasta nu se poate negocia, nu se poate pune în discuţie. Credincioşii se vor împărtăşi după practica de sute de ani, care a adus roade atât de frumoase.
Rep.: La ce v-aţi referit când aţi spus că “va deveni o obişnuinţă nesănătoasă să nu venim la biserică?
IPS Teodosie: Păi, dacă privim slujba la televizor şi ni se pare mai comod aşa, decât a ajunge la biserică, având voie să venim la biserică şi vrem să fim comozi, nu este în regulă. Noi trebuie să avem dor şi dorinţă de a veni la biserică. Acolo e locul creştinilor. Acolo este Hristos care-i aşteaptă. Cum mergem la casa părintească, să ne vedem părinţii, aşa venim la Hristos. Mai mult decât acolo. Unde-i Hristos este viaţa plenară a creştinilor. Nu la televizor. La televizor doar de nevoie, pentru cel bolnav. Este o alinare pentru cel care este în pat. Cel instituţionalizat nu are voie, dar creştinul sănătos, dacă se obişnuieşte să stea acasă, cu slujbă la televizor şi nu vine la biserică, nu mai este creştin viu şi activ. Nu mai este un membru real al bisericii.
Rep.: Enoriaşii nu au putut participa fizic la slujbe din cauza ordonanţelor militare. Dar au avut posibilitatea să fie într-o comuniune de la distanţă, să urmărească sfintele liturghii în varianta online şi să intre în dialog cu Ierarhul Tomisului. Ce canoane au fost încălcate în această perioadă?
IPS Teodosie: Au fost încălcate nişte canoane de cei care nu ştiu de canoane. Enoriaşii au circumstanţă în această perioadă, dar circumstanţa nu le-a folosit ca balsam pentru suflet. Noi trebuie să avem un dialog şi cu autorităţile, să ne afirmăm drepturile noastre care să fie respectate ţinând cont de toate măsurile de siguranţă sanitară. Nu sfidăm măsurile de siguranţă sanitară. Nu acceptăm exagerările. Trebuie să fim foarte atenţi şi să avem un dialog principial.
Rep.: Enoriaşii vor avea acces la slujbe în varianta online şi post-pandemie?
IPS Teodosie: Sigur! Mi-au cerut oameni de la distanţă. Sunt în Diaspora oameni care stau la 200 de kilometri de o biserică ortodoxă, dar au posibilitatea de a urmări online o slujbă şi mi-au dat mesaje că pentru ei este de mare folos să ne urmărească chiar şi la miez de noapte. Să ştiţi că la miez de noapte ne urmăresc mai mulţi dinafară, decât dinăuntru, pentru că simt şi ei că sunt în ţară, sunt cu slujba în limba lor. Şi eu simt emoţia prezenţei lor, pentru că îmi dau mereu mesaje. Sunt copleşit de atâta dragoste şi dorinţă de comuniune.
Rep.: Pe termen lung, la ce consecințe poate duce îndepărtarea creștinilor de biserică?
IPS Teodosie: Îndepărtarea creştinilor de biserică, dacă ar fi pe termen lung, duce la un dezastru, la pustiirea a ceea ce au mai scump înăuntrul lor, sufletul lor purtător de Hristos, de har, de religiozitate, în general.
Rep.: România a înregistrat peste 1.000 de decese, iar 200 de persoane se află în stare gravă la Terapie Intensivă. Printre aceştia se numără şi Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților. Ce ne puteţi spune despre starea de sănătate a Înalt Prea Sfinţitul Pimen?
IPS Teodosie: Ştiu că este spre bine, sigur, cu paşi mici, dar cu siguranţă Înalt Prea Sfinţitul va ieşi din această stare. Va birui cu ajutorul lui Dumnezeu boala şi sper să nu strice 100 de ani.
Rep.: Înalt Prea Sfinţia Voastră, v-aţi testat pentru COVID-19? Există cazuri de coronavirus în Arhiepiscopia Tomisului?
IPS Teodosie: Nu mi-am dorit eu în primul rând, dar m-am testat pentru că am slujit. S-au testat şi slujitorii mei ca să fim siguri. Am avut oferte de la medici, de la spitale. Şi nu am nimic. Sigur că acum testul pozitiv a devenit negativ, negativul a devenit pozitiv.
Rep.: Cum am putea scăpa de pandemia aceasta care a afectat întreaga lume şi cum credeţi că va arăta viaţa noastră post-pandemie?
IPS Teodosie: Sigur că putem scăpa. Dar să vedem care este originea virusului, după cum spun specialiştii. Sunt nişte lucruri forţate acolo, intervenite. Se poate scăpa cu multă luciditate, cu multă cercetare ştiinţifică, cu aplicare a măsurilor pentru vaccin sau altceva, asta nu e treaba mea, dar datoria mea este să mă rog şi să ne rugăm toţi care suntem slujitorii bisericii şi credincioşi. Dumnezeu este cel mai în măsură. Măsurii lui (Dumnezeu –n.r.) nu este hotar. Să ne lumineze şi să ne ajute să scăpăm de această boală molipsitoare şi dacă vine alta să scăpăm şi de aceea.
Rep.: Oficiați slujbe speciale în acest sens?
IPS Teodosie: Avem slujbe speciale. Eu le repet şi dimineaţa şi noaptea.
Rep.: Sunt români care cred mai mult în conspiraţii decât în explicaţiile ştiinţifice despre coronavirus şi spun că au fost izolaţi pe nedrept şi se declară bulversaţi de numeroasele reguli impuse de către autorităţi. Însă, cadrele medicale atrag atenţia că virusul persistă şi există riscul să apară un nou val de îmbolnăviri în România. Vă rog să transmiteţi un mesaj de unitate, înţelegere și de smerenie tuturor credincioșilor.
IPS Teodosie: Această îngrijorare, uneori, apare ca o înfricoşare. Nu trebuie să evaluăm peste măsură această boală, nici să o minimalizăm. Să căutăm un echilibru. Să căutăm să prevenim şi să fim mai bine ancoraţi în întâmpinarea unei boli de felul acesta şi să începem să o biruim de când apare astfel încât să nu aibă loc să se instaleze sub forma unei pandemii. Este nevoie de o strategie foarte serioasă pe parcurs. Dacă se sfârşeşte această pandemie, autorităţile medicale, conduse de autorităţi, de celelalte care răspund de toate treburile ţării, trebuie să se mobilizeze. Să găsească forma cea mai potrivită pentru a învinge această pandemie sau altele care vor să se instaleze, dar uneori sunt anunţuri, cum îmi spun credincioşii, de parcă sunt programate. Sperăm să nu fie programate şi să nu aibă dreptate cei care spun că sunt programate din anumite interese. Eu nu spun asta, dar oamenii spun. De aceea trebuie să fim vigilenţi şi să ne rugăm ca Dumnezeu, dacă sunt unii care vor să programeze, să le dea alte griji. Nu această grijă de a fi împotriva vieţii, împotriva oamenilor, împotriva popoarelor, pentru că au fost tot felul de speculaţii. Rugăciunea, prudenţa şi strategia, în general, sunt cele mai necesare forme prin care ne putem pregăti să fim mereu deasupra.
Rep.: Vă mulţumim foarte mult, pentru interviul acordat.
IPS Teodosie: Doamne ajută!
Alexandra VASILE
