Mii de oameni mor anual din cauza unui stop cardio-respirator dacă nu se intervine imediat, în prespital, prin resuscitare. Stopul cardio-respirator (SCR) semnifică absența respirației și circulației spontane. Conform literaturii de specialitate, stopul cardiac și respirator se intercondiționează. Stopul cardiac induce stopul respirator în 20-30 secunde, iar stopul respirator pe cel cardiac într-un interval de 3-10 minute. Stopul respirator reprezintă oprirea bruscă a activității pulmonare. Resuscitarea respiratorie se poate efectua prin metoda respirației artificiale gură la gură și metoda respirației artificiale gură la nas, dacă nu se poate deschide gura victimei. Stopul cardiac reprezintă întreruperea bruscă a activității inimii.
Resuscitarea în stopul cardiac se face prin masaj cardiac extern. În țara noastră șansele de supraviețuire a unei persoane în urma unui stop cardio respirator (SCR) este de numai 5%, însemnând că anual mor mii de români din această cauză. Mai multe vieți ar putea fi salvate dacă manevrele de prim ajutor ar fi acordate prompt, însă în mai mult de 9 din 10 cazuri se asistă neputincios la aceste evenimente întrucât 80% din români nu cunosc manevrele de resuscitare. În cazul unui SCR, suportul vital de bază (SVB) câștigă minute importante în lupta cu viața, până la sosirea cadrelor medicale specializate.
Studiile efectuate au demonstrat că persoanelor cărora li se aplică rapid manevrele de resuscitare au cele mai mari șanse de recuperare după instalarea unui SCR, rata de supraviețuire crescând de la 5% până la chiar 50% în unele cazuri. Pe de altă parte, victimelor cărora nu li se acordă suportul vital de bază au șanse minime de a supraviețui în urma unui SCR, acestea scăzând cu 10% în fiecare minut care trece.
În urban, timpul mediu de intervenție al echipajelor este de aproximativ 10-15 minute de la efectuarea apelului de urgență. În zona rurală acesta crește considerabil. Dacă manevrele de resuscitare nu sunt inițiate în primele minute de la instalarea SCR, apar leziuni ale creierului, leziunile fiind ireversibile. Neuronii scoarței cerebrale mor după 4 minute. Prin urmare, șansa de supraviețuire a victimei unui SCR este condiționată de primul ajutor primit de la cei care asistă acest eveniment. Masajul cardiac efectuat până la sosirea echipajelor specializate asigură “perfuzia cerebrală” necesară. Pentru creșterea ratei de supraviețuire s-a formulat conceptul de Lanțul Supraviețuirii. Acesta susține că, în cazul unui SCR, veriga reprezentată de manevrele de resuscitare efectuate la fața locului de către martorii evenimentului sunt la fel de importante precum toate îngrijirile ulterioare oferite de personalul medical specializat. Adică în cazul SCR cel ce oferă prim ajutor este la fel de important precum medicul chemat prin apelul de urgentă 112. În concluzie, pentru consolidarea acestui lanț este necesar ca toată lumea sa fie instruită cum să acorde primul ajutor. Lanțul supraviețuirii este alcătuit din verigile de bază necesare pentru a salva cel mai mare număr posibil de pacienți aflați în stop cardio-respirator în faza prespitalicească. Puterea acestui lanț este afectată direct de cea mai slabă verigă, astfel ca pentru salvarea unui număr mare de victime cu SCR, verigile acestui lanț trebuie aplicate corect și în totalitate în faza prespitalicească. Mai mult, numeroși oameni mor anual înecaţi cu mâncare sau obiecte înghiţite, iar cei mai mulţi sunt copii. Aceste tragedii ar putea fi prevenite dacă părinţii ar şti să acorde primul ajutor de bază, dezobstrucţia de căi aeriene superioare.
În caz contrar, dacă nu se intervine până la sosirea echipajului medical, în cele mai multe cazuri, este deja prea târziu. Cum recunoaștem stopul cardio-respirator, ce ar trebui să facem până sosește echipajul de ambulanță dacă o persoană se prăbușește lângă noi, care sunt pașii pentru eliberarea căilor respiratorii, cum extragem victima prinsă sub dărâmături sau care se află într-un autoturism, ce pățește cel care face masajul cardiac și provoacă pacientului fracturi costale în timpul resuscitării, cum se procedează în cazul unui șoc anafilactic, când este necesară mobilizarea de urgență a pacientului, dar și cum se procedează în cazul persoanelor consumatoare de substanțe interzise și cât de iminent este un stop cardio-respirator în cazul lor, am aflat de la dr. Valentina Andronicescu, medic primar – Medicină de Familie, cu competență în Medicină de Urgență și formator în cadrul Asociației Sofya Tomitană, în cadrul unui interviu Focus Press. Cursurile de prim ajutor premedical sunt de un real folos pentru cei care vor să-și ajute semenii în astfel de situații nedorite. Fiecare secundă este importantă pentru un pacient care a suferit un stop cardio-respirator.
Reporter: Doamna doctor, vă rog să ne spuneți câteva cuvinte despre dumneavoastră și activitatea pe care o desfășurați.
Medicul Valentina Andronicescu: Eu sunt medic primar – Medicină de Familie. Sunt medicul Valentina Andronicesu și am competență în Urgență Prespitalicească. Am lucrat timp de 6-7 ani la Tabăra de Copii din Năvodari, unde făceam urgențe și nu numai.
Rep.: Stopul cardio-respirator cauzează moartea dacă nu se intervine în câteva minute prin resuscitare. Câți dintre constănțeni ar ști ce să facă dacă o persoană s-ar prabuși în fața lor?
M.V.A.: E greu de precizat câți dintre constănțeni, dar sunt din ce în ce mai mulți oameni din toate păturile sociale care știu ce să facă sau care se interesează ce anume trebuie să facă în momentul în care se întâlnesc cu un stop cardio-respirator. Este greu de apreciat, dar procentul este în creștere și asta este îmbucurător.
Rep.: Orice secundă contează în astfel de situații nedorite. Ce înseamnă să intervenim la momentul potrivit?
M.V.A.: Înseamnă să facem diferența între o viață salvată și o viață pierdută. Cu cât intervi mai repede, cu atât șansele ca acel om să-și revină sunt mai mari. Fiecare secundă este importantă.
Rep.: Ce ar trebui să facem până sosește echipajul de ambulanță, dacă o persoană de lângă noi intră într-un stop cardio-respirator? Care ar fi pașii?
M.V.A.: Trebuie să știm câțiva pași simpli. Întâi și întâi să vrem să intervenim, să fim siguri atunci când intervenim, să nu ajungem și noi victime la rândul nostru și să știm câteva manevre simple, manevre prin care putem să deschidem căile respiratorii la pacientul căzut, să putem să-i facem câteva manevre de resuscitare: masajul cardiac. Dacă avem cunoștințe mai vaste, atunci putem să cerem un defibrilator. Cel mai important este să cerem întotdeauna ajutor prin 112, de la Ambulanță sau de la oamenii din jurul nostru, pentru că avem nevoie de ajutor ca să putem să facem față la asemenea manevre.
Rep.: Cum recunoaștem stopul cardio-respirator? Care ar fi semnalele de alarmă?
M.V.A.: Pare simplu să recunoaștem un stop cardio-respirator la prima vedere. Semnalele de alarmă sunt un om care se prăbușește în fața noastră și care nu mai respiră, un om care nu mai dă niciun fel de semn de viață. Cred că orice persoană poate să recunoască un stop cardio-respirator.
Rep.: Care ar fi rata de supraviețuire în cazul unui stop cardio-respirator?
M.V.A.: Cu cât manevrele de resuscitare se încep mai repede, cu atât rata de supraviețuire este mai mare. Este greu de apreciat, pentru că este în funcție de momentul în care se intervine pe acel stop cardio-respirator. Dacă intervi mai repede, manevrele de resuscitare pot să scoată un pacient care este în stop în procent de 60-70 la sută.
Rep.: Care este diferența între un atac de cord și un stop cardio-respirator?
M.V.A.: Atac de cord însemnând infarct de miocard. În infarctul de miocard pacientul acuză durere. Are niște semne. Este un pacient cardiac. Pe când în stopul cardio-respirator, stopul se poate întâmpla și la un om tânăr, la un om care nu are antecedente de cardiopatie. Cine este cât de cât antrenat în acest sens poate să le recunoască fără nicio problemă.
Rep.: Deși cursurile de prim ajutor nu sunt obligatorii în școli, se încurajează educarea populației în această direcție. Concret, ce învață constănțenii la cursurile de prim ajutor?
M.V.A.: La cursurile de prim ajutor se învață cum să poți să acorzi primul ajutor fără niciun fel de instrumente, de aparatură. Este bine să faci primele manevre și să știi ce trebuie să faci atunci când te întâlnești cu un astfel de caz fără să ai nimic la îndemână. Faptul că se fac și în școli este un lucru important, chiar dacă nu sunt încă obligatorii. Este îmbucurător că foarte mulți elevi vor să facă cursul de prim ajutor.
Rep.: Ce competențe și cunoștințe își însușesc cursanții după absolvirea cursului? Ce vor știi să facă în mod practic?
M.V.A.: Își însușesc cunoștințe de aplicare a manevrelor primordiale, manevre Basic Life Support – BLS. După absolvirea cursului vor știi să acorde prim ajutor oricui are nevoie, în orice condiții. Primele manevre de resuscitare sunt importante, până vine ajutor calificat.
Rep.: Se estimează că 60% din persoanele care sunt victime ale unui accident rutier, de exemplu, pot deceda în primele minute. Cât de esențial este ca o persoană să știe cum să intervină în astfel de cazuri?
M.V.A.: Este foarte esențial. Este foarte important, pentru că victimele accidentelor rutiere pot avea leziuni multiple, leziuni la care dacă nu știi cum să intervi poți să cauzezi fracturi de coloană, poți să faci mai mult rău. Este foarte important să știi cum să intervi la un pacient accidentat și politraumatizat, astfel încât să nu-i faci rău.
Rep.: Unde se pot face cursuri de prim ajutor în Constanța?
M.V.A.: În afară de școlile sanitare unde se învață cum să acorzi primul ajutor, cursuri se pot face în cadrul mai multor fundații sau asociații printre care și cea la care particip eu: Asociația Sofya Tomitană. Cursuri de prim ajutor sunt organizate și de alte organizații. Oricine este interesat are posibilitatea să facă astfel de cursuri.
Rep.: Cum se face resuscitarea la copil și sugar? Care ar fi pașii și ce diferă de la adult și copil?
M.V.A.: Primii pași la copil și sugar sunt ca la adult. Întotdeauna ai în vedere siguranța salvatorului și recunoașterea că este sau nu este stop cardio-respirator. Copiii sunt mult mai vulnerabili la lipsa de oxigen. La copil, față de adult, se începe cu respirații salvatoare, cu insuflații. Pe când la adult se începe cu masajul cardiac extern, cu compresiunile toracice. Sunt câteva diferențe, iar cei care fac cursurile trebuie să le știe în momentul în care le aplică la copil sau la adult.
Rep.: Cu ce se îneacă de obicei copiii?
M.V.A.: De obicei se îneacă cu obiecte mici, desprinse din jucăriile cu care se joacă. Ei sunt foarte curioși. Bagă în gură absolut orice obiect care strălucește și care i se pare deosebit, iar apoi le aspiră din greșală. Obiectele cu care se îneacă sunt foarte diverse: monede, mărgele, bomboane. Părinții trebuie să fie foarte atenți la lucrurile cu care se joacă micuțul lor, pentru că ei pot să bage în gură orice.
Rep.: Care sunt pașii pentru eliberarea căilor respiratorii?
M.V.A.: Primul pas pentru eliberarea căilor respiratorii este hiperextensia capului. Punem mâna pe fruntea pacientului și împingem ușor capul pe spate, îi ridicăm bărbia cu două degete ca să-i eliberăm căile respiratorii astfel încât să-i ridicăm baza limbii ca să nu cadă și să nu provoace asfixie. După aceea verificăm dacă el respiră sau nu și urmăm toți pașii necesari, pașii protocolului de resuscitare.
Rep.: Cum extragem victima prinsă sub dărâmături sau care se află într-un autoturism ori sub apă cum a fost cazul bunicului și copilului din stațiunea Mamaia?
M.V.A.: Atunci când vrem să extragem o victimă din mediul în care s-a produs accidentul trebuie să avem întotdeauna în vedere siguranța salvatorului și siguranța victimei. Dacă este o clădire în flăcări sau o clădire care se prăbușește, trebuie să avem în vedere cum salvăm fără să pățim noi ceva, să nu fie două victime în loc de una. Înecatul trebuie scos cu ajutor, fie de o persoană care știe cum să înoate și știe cum să prindă victima ca să o tragă fără să se înece și el, fie cu un colac de salvare sau cu un flotor. În cazul celor blocați în mașină trebuie să scoatem victima fără să-i provocăm daune suplimentare la nivelul coloanei vertebrale și coloanei cervicale. Dacă este nevoie îi dăm ajutorul acolo, pe loc, până când vin echipajele de urgență care știu ce să facă mai departe.
Rep.: În timpul masajului cardiac pacientul se poate alege cu fracturi costale. Ce pățește cel care face masajul cardiac?
M.V.A.: Când acorzi primul ajutor și apar fracturi costale în momentul resuscitării, cel care acordă primul ajutor nu pățește nimic. Fracturile costale sunt aproape inevitabile în momentul masajului cardiac, în momentul compresiunilor toracice, dar fără ele pacientul ar muri. Este un prim ajutor necesar care se poate solda și cu fracturi costale.
Rep.: Cum se pot evita aceste fracturi costale în timpul masajului cardiac?
M.V.A.: Manevrele făcute corect ar trebui să împiedice fracturarea coastelor, dar la manevrele care durează mult timp sunt aproape inevitabile.
Rep.: Cum se procedează în cazul unui șoc anafilactic?
M.V.A.: În cazul unui șoc anafilactic, persoanele care sunt alergice la înțepături de albină, de exemplu, este bine să aibă asupra lor, la îndemână, întotdeauna, o formă de adrenalină: EpiPen auto-injector. În orice șoc anafilactic, după ce solicităm ajutor, punem pacientul într-o poziție de siguranță. Putem să-i ridicăm picioarele ca să-i oxigenăm creierul și îi facem adrenalină până ajunge un echipaj care știe ce să facă.
Rep.: Cum se procedează în cazul persoanelor consumatoare de substanțe interzise și cât de iminent este un stop cardio-respirator în cazul lor?
M.V.A.: În foarte multe cazuri, mai ales atunci când nu cunoaștem drogul pe care l-au ingerat. Sunt mulți, în ultimul timp, care folosesc etnobotanice. Acolo unde nu se cunosc substanțele, nu există antidot, iminența unui stop cardio-respirator este foarte mare. Chiar dacă nouă ni se pare că acel pacient este bine, la un moment dat, în pasul următor poate să facă stop cardio-respirator. De fiecare dată trebuie să cerem ajutor, să i se acorde toată asistența necesară.
Rep.: Pacienții consumatori de droguri care intră în stop cardio-respirator pot supraviețui după un astfel de incident?
M.V.A.: Cum să nu. De obicei sunt oameni tineri. Sunt persoane care au toate organele în regulă. Trăiesc mai departe. Ideea este să facă un tratament de recuperare, psihoterapie ca să scape de acest viciu, dar ei pot să trăiască foarte bine. Se recuperează, își revin.
Rep.: Organismul nu mai este la fel în urma unui stop cardio-respirator. Ce se întâmplă după o astfel de etapă?
M.V.A.: În general drogurile distrug mult din hemeostazia organismului. Nu stopul cardiao-respirator în sine este cel care ar lăsa urme. Sunt mulți oameni care fac stop cardio-respirator, apoi își revin și își văd mai departe de viața lor după ce scapă de patologia care le-a produs stopul. În timp, în cazul drogurilor, daunele sunt asupra creierului. Ei își revin din stop, se trezesc, apar perioade în care ei nu consumă droguri. Sunt multe discuții pe marginea acestui subiect. Depinde în ce moment a apărut stopul. Dacă a fost la începutul perioadei în care lua droguri sau este un pacient care folosea droguri de mai mult timp.
Rep.: Când este necesară mobilizarea de urgență a pacientului?
M.V.A.: Mobilizarea de urgență se face atunci când avem niște condiții care pun viața în pericol a pacientului și noi trebuie să-l scoatem din acel mediu. Mobilizăm pacientul atunci când este într-o zonă de trafic intens, într-o clădire care arde, când mașina în care există a luat foc sau sunt condiții precare, atunci când există posibilitatea să se prăbușească un zid peste el. Pacientul trebuie mobilizat cu mare atenție.
Rep.: Ce mesaj doriți să transmiteți celor care doresc să urmeze un curs de prim ajutor.
M.V.A.: Unii oameni nu se lovesc niciodată în viață de un caz din acesta, să vadă un stop cardio-respirator și să fie nevoiți să intervină. Există o mare posibilitate ca să întâlnești asemenea caz și atunci când vezi un stop cardio-respirator și ai vrea să ajuți și să nu știi ce să faci ar fi o tragedie. Fiecare om ar trebui să cunoască manevrele de resuscitare, chiar dacă nu se întâlnește niciodată în viață cu ocazia de a le aplică. Fiecare om trebuie să știe manevrele salvatoare, pentru că poate să ajute pe cineva. Cursurile acestea sunt foarte indicate.
Rep.: Ce îndemnuri aveți pentru cei care doresc să urmeze Facultatea de Medicină?
M.V.A.: Facultatea de Medicină este tare frumoasă și trebuie să se înarmeze cu multă răbdare, pentru că sunt mulți ani de studiu și trebuie să iubească și să le placă ce fac. Facultatea este grea, dar este grozav să poți să ajuți pe cineva. Trebuie să-și dorească din tot sufletul să salveze oameni sau pur și simplu să ajute cu o vorbă bună ori să îndrume pacientul în momente grele pentru el.
Rep.: Care a fost cel mai important lucru pe care l-ați învățat din activitatea dumneavoastră?
M.V.A.: Să fiu aproape de oameni este cel mai important lucru pentru mine. Pacienții au încredere atunci când ești sincer și ești deschis cu ei. Boala în sine este ceva groaznic pentru oricine, dar atunci când au încredere în tine ca medic îi ajută foarte mult.
Rep.: Care este deviza dumneavoastră?
M.V.A.: Să fiu alături de oameni!
Rep.: Vă mulțumim pentru interviul acordat!
M.V.A..: Cu mare drag!
Protocolul de resuscitare: poate fi consultat aici.
Alexandra VASILE
