Un proces penal trenează de 7 ani pe rolul instanțelor, pentru infracțiuni economice comise în perioada 2009 – 2011, care nu au reușit să fie pedepsite la timp. Se pare că, la fel ca și în alte cazuri, timpul a fost de partea inculpaților iar în acest moment prezența acestui dosar în instanță are legătură doar cu răspunderea civilă.
Așa cum am mai arătat în anii anteriori, un grup de persoane fizice și juridice a fost trimis în judecată pentru evaziune fiscală în formă continuată, spălare de bani, folosirea creditului societăţii în scop contrar intereselor acesteia și bancrută frauduloasă, în condițiile în care vorbim despre un broker de asigurări. Din 2019 până în 2024, dosarul s-a aflat la Tribunalul Constanța unde, tot în 2024, s-a constatat că faptele penale s-au prescris și s-a decis încetarea procesului, cu excepția laturii civile.
Este vorba despre SC Power Insurance Broker, societate trimisă în judecată pentru evaziune fiscală și spălare de bani în formă continuată, plus persoanele fizice Mihaela Miron – administratorul societății, Anişoara Rădulescu și Andrei Dumitru Rădulescu– pentru complicitate la bancrută frauduloasă.
În dosarul penal deschis în această cauză se arată că persoanele enumerate, la finele anului 2009, au înregistrat în contabilitate două facturi, una în valoare de 100.000 de dolari, iar cealaltă în valoare de 140.000 de dolari, însemnând 692.416 lei, cu privire la achiziția unui soft informatic care nu se regăsește nicăieri.
Altfel spus, achiziția apărea doar în contabilitate, în realitate nu s-a găsit nici un soft, așa cum evidențiază cele doua acte contabile/facturile primite de la „lnternational Software Technology Ltd Seychelles” – care au fost înregistrate în evidențele societății – fiind cert și faptul că, pentru înregistrarea în contabilitate a acestei creanțe fictive, facturile emise în 2009 nu sunt însoțite de licențele necesare – așa cum este prevăzut Codul Fiscal.
Aceste valori au fost trecute direct în conturile de cheltuieli, în loc să se fi consemnate într-un „cont de activ”. Consecința acestei operațiuni ilegale a fost diminuarea nivelului taxelor și impozitelor datorate statului, cu suma de 110.787 lei – prejudiciu care reprezintă impozit pe profit eludat.
Achizițiile au fost făcute ilegal, din asigurări
Procurorii au arătat că societatea nu avea permisiunea legală de a înregistra în actele contabile cheltuieli cu privire la acest soft inexistent, întrucât societatea, pe relația cu partenerul International Software Technology Ltd, aferent operațiunilor în valoare de 2.193.548,02 lei, trebuia sa aibă resurse proprii, nu să utilizeze sumele încasate din polițele de asigurare.
Programul informatic pentru care s-ar fi cheltuit atâția bani nu s-a regăsit nici în vreun suport hard/optic, iar încercările ulterioare de a masca contabil prejudiciul astfel creat nu a schimbat cu nimic, în cele din urmă, comiterea unei infracțiuni de evaziune fiscală, așa cum au descris-o anchetatorii.
Servicii inexistente trecute în contabilitatea firmei
Mai departe, mergând pe firul activității infracționale, anchetatorii au stabilit că, în perioada 12 ianuarie 2010 — 30 noiembrie 2011, în contabilitatea societății au fost înregistrate un număr de 17 facturi fiscale, în valoare totală de 1.420.179, 64 Iei, reprezentând ”servicii de consultanță și cheltuieli cu diferență de curs valutar”, justificate ca provenind aparent de la o societate denumită ‘lnternational Software Technology Ltd Seychelles’, înregistrări făcute în lipsa oricăror acte justificative a realității acestor operațiuni, sumă compusa din 1.300.176,50 Iei servicii de consultanță și 200.955,52 Iei cheltuieli “diferențe de curs valutar“.
Facturile emise de societatea lnternational Software Technology Ltd cätre societatea Power Insurance Broker, în perioada 27 noiembrie 2009 -30 noiembrie 2011, reprezentând contravaloare servicii de consultanță, în valoare totală de 1.300.176,50 lei, la care se adaugă și cheltuieli cu diferențe de curs valutar, de 120.003,14 lei, nu aveau atașate documentația corespunzătoare de justificare a serviciilor facturate, respectiv situații de lucrări, rapoarte de lucru etc.
Anchetatorii au stabilit că și aceste servicii au fost, de fapt, fictive, iar banii au fost însușiți de către persoanele aflate în spatele societății, respectiv Mihaela Miron, sora acesteia, Anișoara Rădulescu, respectiv Dumitru Andrei Rădulescu, trimiși în judecată în prezenta cauză.
În urma expertizelor contabile, procurorii au stabilit că societatea a cauzat un prejudiciu la bugetul de stat în cuantum de 227.229,00 lei.
Înfracțiunile s-au prescris, dar prejudiciul nu. Istoria se poate repeta
De precizat că situația descrisă mai sus este doar o parte din activitatea infracțională a persoanelor enumerate, dosarul fiind unul mult mai complex.
În ianuarie 2024, Tribunalul Constanța a emis o hotărâre prin care anunță încetarea procesului pentru toate persoanele inculpate, dar numai pe latură penală. Spunem asta pentru că, pe parte civilă, aceștia au de returnat sume mari de bani către ANAF, respectiv 338.016 lei, pe care trebuie să-i achite societatea Power Insurance Broker și Mihaela Miron – fostul administrator, dar și suma de 242.640 lei către Euroins Asigurare-Reasigurare SA, în sarcina tot a fostului administrator și a lui Andrei Rădulescu.
Judecătorii au menținut măsura sechestrului asigurator dispus prin ordonanța Parchetului din 2018. Hotărârea nu a fost definitivă, iar toate părțile au atacat soluția de la fond cu apel.
Ulterior, tot în 2024, Curtea de Apel a dat o soluție prin care a decis rejudecarea cauzei la prima instanță. Adică nu a fost prea clară situația privind încetarea procesului ca urmare a intervenirii prescripției.
Astfel, dosarul a revenit pe masa judecătorilor de la fond, unde a fost reînregistrat în noiembrie 2024.
Din acel moment, adică de aproape 2 ani, dosarul se află în faza de rejudecare, ultimul termen având loc vineri, 24 iulie, când a fost acordat un nou termen la data de 30 octombrie. Se preconizează că finalul va fi același: încetarea procesului ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, ca urmare a scurgerii termenului legal, respectiv soluționarea răspunderii civile pe cale separată.
De precizat că și noua sentință a Tribunalului, în faza de rejudecare, va putea fi atacată cu apel, iar istoria se poate repeta, iar cauza va mai trena ceva timp pe rolul instanțelor, pentru faptele vechi de peste 13 ani dar care au ca termen de prescripție 8 ani de la momentul comiterii lor.
Daniel ALBU
