O hotărâre puțin cam controversată a instanței a fost pronunțată, recent, la Tribunalul Constanța. Aceasta vizează o contestație formulată de un condamnat, împotriva sentinței Judecătoriei Medgidia, prin care i-a fost respinsă cererea de liberare condiționată. Fără a face referire la faptele pentru care acesta a ajuns la închisoare și fără a-i lua apărarea în vreun fel, față de infracțiunile comise, considerate ca fiind dintre cele mai grave, în această speță facem referire doar la unele erori ce au influențat o hotărâre judecătorească.
În principiu, un bărbat de 58 de ani, a fost condamnat, de Judecătoria Slobozia, la 5 ani de detenție pentru tâlhărie calificată și și-a început executarea pedepsei în 2021. Sentința penală a rămas definitivă în 2022. Practic, în acest moment, condamnatul mai are de executat circa un an și jumătate de închisoare.
El a fost încarcerat la Penitenciarul Poarta Albă, unde a avut o atitudine corespunzătoare, a participat la activități educative, nu a fost sancționat disciplinar și a fost recompensat de cinci ori. După ce a executat peste două treimi din pedeapsă, condamnatul a sperat că poate va fi liberat condiționat, întrunind condițiile legale.
Astfel, Comisia de liberare condiționată din cadrul Penitenciarului Poarta Albă a propus Judecătoriei Medgidia ca bărbatul să fie pus în libertate, prin cumulul condițiilor impuse de lege. Cererea a fost înregistrată în data de 8 aprilie a.c. Doar că magistrații Judecătoriei Medgidia au considerat că nu este suficient ca persoana condamnată să ispășească două treimi din pedeapsă și să aibă un comportament normal sau să nu fie sancționată disciplinar, ca să poată fi liberată, aceasta fiind, de fapt, o stare de normalitate.
„Simpla împrejurare că deținutul s-a comportat normal în mediul penitenciarului și că a executat fracția minimă de pedeapsă nu înseamnă automat și îndreptarea sa, deoarece în caz contrar orice deținut ce execută fracția minimă ar trebui liberat condiționat automat, dacă nu a avut abateri disciplinare“, se arată, printre altele, în sentința Judecătoriei Medgidia.
Mai mult, instanța a reținut că scopul liberării condiționate nu este acela de a determina deținuții să aibă un comportament normal în închisoare, să adopte o conduită firească, ci să dea semne de îndreptare, chiar înainte de împlinirea perioadei totale a pedepsei închisorii.
Pentru aceste motive, instanța de fond a respins propunerea Comisiei de liberare condiționată.
De aici începe partea interesantă
Până acum nu este nimic neobișnuit, întrucât au mai fost spețe similare, cu sutele, în care deținuții aflați în executarea pedepselor au solicitat liberarea condiționată și le-au fost respinse cererile.
Nu este nimic ieșit din comun nici faptul că deținutul din speța de față a contestat soluția Judecătoriei Medgidia la Tribunalul Constanța, un demers firesc și perfect legal.
Numai că Tribunalul, pe lângă faptul că a menținut hotărârea judecătorilor de la Medgidia, a mai adăugat câțiva ani la pedeapsa condamnatului, dintr-o eroare sau nu. Iar hotărârea a fost luată prin prisma acestei erori.
Tribunalul a reținut că deținutul are de executat, de fapt, 9 ani și 2 luni de închisoare, în loc de 5 ani. Mai mult decât atât, conform calculelor celor responsabili, executarea pedepsei de 9 ani și 2 luni a început pe 15.04.2021 și urmează să expire la 31.12.2025.
Nu se știe de unde reiese pedeapsa de 9 ani de închisoare, dat fiind că bărbatul a fost condamnat, de fapt, la 5 ani, dar cu siguranță între 2021 și 2025 nu sunt 9 ani.
Practic, hotărârea de respingere a contestației, ca nefondată, din data de 14 iunie, a fost luată în baza acestei erori și mai este și definitivă.
Daniel ALBU
