Mihai Cociuban a fost angajat al THR Marea Neagră, ca șef restaurant, începând cu anul 2019. În octombrie 2021, i-a fost comunicată încetarea raporturilor de muncă, pe motiv că postul a fost desființat. Fostul angajat a depus acțiune în instanță, cerând reintegrarea pe funcția inițială și acordarea de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de salariat, începând cu data încetării contractului de muncă şi până la data reintegrarii efective. Pe 3 februarie 2023, magistrații Tribunalului Constanța i-au dat câștig de cauză. Decizia nu este definitivă, dar este executorie.
”Admite cererea de chemare in judecata formulată de reclamantul Cociuban Mihai în contradictoriu cu pârâta Turism, Hoteluri, Restaurante Marea Neagră S.A. Anulează decizia nr.121/06.10.2021 privind încetarea contractului individual de muncă al reclamantului, emisă de pârâta. Dispune reintegrarea reclamantului pe funcţia deţinută anterior emiterii deciziei nr.121/06.10.2021. Obligă parata să plătească reclamantului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în calitate de salariat, începând cu data încetării contractului de muncă şi până la data reintegrarii efective. Obligă parata la plata catre reclamant a sumei de 5.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand onorariu de avocat. Executorie. Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare”, potrivit minutei judecătorești.
În motivarea cererii, reclamantul, adică fostul angajat, a arătat că a fost angajat al societăţii pârâte în funcţia de şef restaurant, în baza contractului individual de muncă din 28.02.2019, iar la data de 6.10.2021, i-a fost comunicată încetarea raporturilor de muncă începând cu 5.11.2021.
Acesta a susținut că decizia de concediere este nelegală, întrucât în cuprinsul acesteia nu sunt indicate motivele de fapt şi de drept care au stat la baza emiterii sale, nefiind indicate în concret motivele de fapt care au stat la baza încetării raporturilor de muncă, adăugând faptul că respectivul restaurant încă funcționează.
THR Marea Neagră a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii că nefondată. Aceasta a arătat că, la data de 26.08.2021, Consiliul de Administraţie a analizat atât rezultatele financiare la dată de 30.07.2021, cât şi estimarea veniturilor pe lunile august şi septembrie 2021 şi constatând un rezultat negativ, precum şi lipsa oricăror posibilităţi de redresare a rezultatelor financiare în lunile august şi septembrie, a fost emisă decizia din 26.08.2021 privind programul de reorganizare şi restructurare, în vederea reducerii cheltuielilor şi a eficientizării activităţii, dispunându-se şi desfiinţarea tuturor posturilor din cadrul Biroului Aprovizionare Logistică şi GDPR. Ulterior, la data de 15.09.2021, Consiliul de Administraţie s-a întrunit din nou, fiind emise deciziile nr. 56/15.09.2021 şi 57/25.09.2021, cea din urmă, de desfiinţare a posturilor aferente sectoarelor de activitate tehnic şi Cazare, Food, Beverage, pentru care nu se mai justifică activitatea din perioada de extrasezon. Așadar, conducerea societății a desființat o mare parte din posturile existente, desființând integral compartimente funcționale ale societății: de exemplu, prin desființarea Direcției „Tratament balnear”.
Societatea a precizat că este una de turism, cu activitate sezonieră, activitatea operațională derulându-se cel mult 4 luni pe an (iunie – septembrie) în mai multe hoteluri și restaurante, fiecare unitate fiind condusă de un șef/administrator. Măsurile de restructurare decise de conducerea societății au inclus încetarea tuturor contractelor individuale de muncă cu acești angajați și nu numai.
Instanța a apreciat că decizia de concediere nu este legală
Instanța a apreciat că, în contextul în care a fost aplicată măsura în speţă, al desființării unor întregi sectoare de activitate ale pârâtei, dar și în aplicarea principiului bunei credințe, că în cuprinsul deciziei de concediere contestate în speţă era necesară indicarea unor motive de fapt ale măsurii concedierii reclamantului, tocmai pentru a-i permite acestuia, dar și instanței învestite cu analiza legalităţii măsurii, de a verifica cerințele pentru o asemenea concediere – respectiv caracterul efectiv al măsurii desfiinţării postului salariatului concediat, cauza reală și serioasă a acesteia, dar și realitatea caracterului individual al măsurii şi, pe cale de consecinţă, lipsa necesitatii îndeplinirii de către angajator a obligașiilor impuse pentru o concediere colectivă, respectiv cele prevăzute de dispozițiile art. 68 si urmatoarele din Codul Muncii.
În considerarea argumentelor expuse, instanta a apreciat că decizia de concediere contestată nu este legală, conţinutul său nefiind suficient sub aspectul motivelor de fapt care au stat la baza desființării postului reclamantului, pentru a răspunde condiției de legalitate prevazute de art. 76 litera a) din Codul Muncii, şi, în consecinţă, a admis acţiunea şi a dispus anularea acesteia.
Liliana BELCIUG
