Plt.adj.șef Alexandru Ciubuc știa încă din copilărie că va salva vieți. Visa mereu să devină pompier, la fel ca unchiul lui, iar visul a devenit realitate. Din primele zile ale lunii ianuarie 1996, când a absolvit Școala Militară de Subofițeri Pompieri „Pavel Zăgănescu“ Boldești, a fost șef gardă intervenție și stingere la Detașamentul de Pompieri Constanța-Palas. Acum, după 26 de ani, a venit timpul să se dedice 100% familiei.
Plt.adj.șef Alexandru Ciubuc își amintește una din primele sale intervenții: incendiu la casa primarului, la vremea respectivă, de la Chirnogeni. Era trecut de ora 22.00, iar autospeciala sa era o APCA, cu o viteză de deplasare foarte redusă. „Pe atunci, cea mai apropiată subunitate de Chirnogeni era fie Palas, fie Mangalia. Nu existau subunitățile așa cum sunt acum. Nu existau nici telefoane pe atunci, iar stațiile radio erau slabe din punct de vedere al semnalului. Când ajungeam la locul intervenției, trebuia să căutăm un telefon fix, să sunăm în dispecerat și să dăm datele de la fața locului. Uneori, sunam de la telefoanele publice. 981, pe atunci numărul de urgențe, era gratuit. În timp ce noi ne deplasam, în dispecerat a sunat apelantul care a spus că nu mai este nevoie de intervenția pompierilor. Incendiul fusese stins, dar, cum nu exista posibilitatea să fim anunțați, am continuat deplasarea. Am ajuns cred că după mai bine de o oră. În miezul nopții. Toată lumea dormea și i-am trezit din somn cu sirenele. Chiar în acea seară, primarul ne-a spus că are în plan înființarea unei subunități de pompieri la Chirnogeni. Era conștient că distanța este foarte mare… Câțiva ani mai târziu, a fost operaționalizată Garda nr. 2 de Intervenție Chirnogeni“, povestește plt.adj.șef Alexandru Ciubuc.
O intervenție tot de la începutul carierei sale, pe care nu o va putea uita, nu neapărat din cauza eforturilor depuse, ci mai degrabă din cauza încărcăturii emoționale, a fost pentru salvarea unui copil în vârstă de numai 2 ani dintr-o fosă septică, în localitatea Lazu. „A fost o intervenție oarecum dificilă pentru că, pe atunci, nu aveam la dispoziție toate mijloacele tehnice de azi. Improvizam tot felul de ustensile care să ne ajute în misiuni, dar nu despre asta a fost vorba. Copilul acela pe care l-am salvat avea aceeași vârstă ca și fiica mea. La ea m-am gândit pe toată durata intervenției. Cele mai grele intervenții, cele mai încărcate emoțional sunt întotdeauna cele în care victime sunt copiii, pentru că fiecare se gândește atunci la propria sa familie“, își amintește subofițerul.
De marţi, 16 august a.c., el se va dedica întru totul familiei și va înlocui perioada în care ar fi trebuit să fie la detașament, salvând vieți, cu pasiunea pentru ciclism. „Merg destul de des la competițiile dedicate amatorilor. De curând, am obținut locul III la un concurs care a avut loc la Tulcea. Îmi place foarte mult acest sport și îi voi dedica mai mult timp. Oricum, dacă nu mai îmbraci uniforma, nu înseamnă că nu mai ești pompier. Voi fi aici dacă va fi nevoie de mine“, a spus Alexandru.
Tinerelor generații de salvatori, acesta le urează mult succes și stăpânire de sine: să fie mereu atenți la propria siguranță mai întâi de toate și să iubească această meserie cel puțin la fel de mult cât a iubit-o el.
V.I.
