Una din clădirile frumoase ale Bucureștiului, veche de un secol, fondată în 1906, găzduiește în sălile uriașe un patrimoniu cultural-științific inestimabil reprezentat prin remarcabile colecții mineralogice, petrografice și paleontologice recunoscute pe plan național și internațional.
În splendidele săli ale acestui Palat al Științelor Geologice sunt prezentate atât specialiștilor, cât și publicului avid de cunoaștere, o colecție impresionantă de “flori de mină”, dar și cea mai completă colecție de roci și fosile din România.
De asemenea, la Muzeul Național Geologie se pot vedea și extraordinare reconstituiri ale unor vertebrate mari descoperite în stratele geologice de pe teritoriul României, inclusiv câțiva dinozauri în mărime naturală descoperiți în regiunea Hațeg.
Clădirea impunătoare, declarată monument de arhitectură, a fost construită în stil neo-brâncovenesc după proiectul renumitului arhitect Victor Ștefănescu la începutul secolului XX și a fost destinată inițial găzduirii Institutului Geologic.
Carol I a semnat în 1906 decretul regal de înființare a institutului, act care poate fi văzut, în original, chiar în holul de la intrare al muzeului.
Acum un secol, pe lângă activitatea de cercetare desfășurată aici, existau și colecții de roci și minerale care puteau fi vizitate de public – un muzeu incipient organizat în sala „Colecțiuni” de la parter.
Primul custode al colecțiilor, Iuliu Moisil, care era în același timp și bibliotecar al institutului, a fost urmat apoi de tineri geologi la acea vreme – St. Cantuniari, V. Papiu, Al. Codarcea, Gh. Murgeanu, Gr. Raileanu.
Schimbările suferite de institut au afectat și muzeul, astfel că în 1964, Al. Semaka, numit custode, devine un susținător activ al valorificării colecțiilor într-un muzeu național.
După reinventarierea pieselor existente s-a pornit un schimb cu alte institute de profil din străinătate pentru completarea fondului existent, în același timp cu reorganizarea pe tematici.
Încercarea de a organiza un muzeu a fost zădărnicită de bombardamente și cutremure, culminând cu cel din 1977, când imobilul a fost grav afectat, colecțiile fiind mutate temporar într-o altă clădire. Lucrările de refacere și consolidare a clădirii au demarat abia în 1983, cu un proiect care, fără a afecta stilul inițial, corespundea ideii de muzeu, de colecții deschise, vizitabile de un public larg.
Refacerea clădirii s-a făcut întocmai, pornind de la fotografiile de epocă, mai puțin sala Bibliotecii, care avea mobilier masiv de stejar până sub tavan (12 m înălțime !) și o scară în spirală ce ducea la balconul ce înconjura sala ca un brâu.Pana in 1989, cand s-a incheiat consolidarea, au existat propuneri ca incinta sa-si schimbe destinatia, sotii Ceausescu dorind sa amenajeze aici un muzeu al trofeelor de vanatoare.
Deschiderea oficială a Muzeului Geologic s-a făcut, în sfârșit, în aprilie 1990. În prezent, muzeul este o secție a Institutului Geologic al României, iar oamenii care lucrează aici sunt în marea majoritate geologi.
Muzeul Geologic Național este unic prin concepția sa. Ilustrând toate ramurile științelor geonomice – de la formarea planetelor, a mineralelor, a rocilor, a zăcămintelor de substanțe minerale utile, tectonică globală, până la evoluția vieții pe Pământ, apariția omului și interacțiunea sa cu Terra – muzeul seamănă cu o carte uriașă din care atât specialiștii, cât și oamenii obișnuiți pot afla lucruri interesante.
Știm că, în cadrul Institutului Geologic al României, în afară de colecțiile păstrate în birourile cercetătorilor, existau, înaintea primului război mondial, în sala colecțiilor, „86 de vitrine cu eșantioane litologice reprezentative pentru alcătuirea geologică a României, 28 de vitrine cu materiale paleontologice și 12 vitrine cu minerale și minereuri în cea mai mare parte din România, dar și unele aduse din excursii în străinătate”.
Uriașul patrimoniu muzeal de astăzi (cu circa 85.000 de eșantioane) s-a îmbogățit în timp și din donații ale instituțiilor sau ale persoanelor particulare, majoritatea geologi care au lucrat în institut și care și-au lăsat colecțiile în depozite. Însă doar un mic procent din eșantioanele deținute sunt expuse în săli, aproape 90% din ele aflându-se în depozite întrucât prezintă mai mult interes științific. Menționăm aici doar cei circa 1.000 de holotipi (fosile descrise pentru prima dată în lume pe teritoriul României) pe care cercetătorii îi folosesc ca referință în studiile lor.
Exponatele exemplifică domeniile mineralogie, petrografie și zăcăminte minerale, reprezentate în colecțiile științifice prin circa 45.000 de eșantioane dintre care 6.000 au fost selectate pentru sălile deschise publicului, paleozoologie și paleobotanică, cu circa 25.000 de eșantioane în colecțiile științifice dintre care 1.730 sunt prezentate în muzeu atât în sălile de sistematică, cât și în cele de geologie istorică, geologie stratigrafică și Geologia României.
Dintre exponatele de o inestimabilă valoare, care au fost deja clasate sau se află în curs de clasare (conform „Legii patrimoniului național mobil” nr. 182/2000) în categoria Tezaur din cadrul Patrimoniului Național Mobil, menționăm mineralele descrise pentru prima dată în lume pe teritoriul României (o parte dintre eșantioane reprezentând „flori de mină”, altele – minerale rare din România și din lume), dar și câteva sute de specii paleontologice (holotipi) descrise pentru prima dată în lume pe teritoriul României.
Colecțiile Muzeului Național de Geologie dețin atât exemplare ale celor mai vechi roci (1,9 miliarde de ani) sau purtând cele mai vechi urme de viață (600 milioane de ani) din subsolul țării, cât și cea mai completă colecție de roci și fosile din România.
Colecțiile Muzeului Național de Geologie se întind pe trei niveluri ce parcurg săli dedicate mineralogiei, dinamicii externe și interne a Pământului, paleobotanicii, paleontologiei, stratigrafiei, hidrogeologiei, tectonicii României, substanțelor minerale utile metalifere și nemetalifere, hidrocarburilor, geologiei României, mineralelor fluorescente și florilor de mină.
La subsol, sălile „Geologia României” expun colecții petrografice amenajate astfel încât să corespundă unităților geotectonice majore, fiind destinate în primul rând specialiștilor.
Mineralele fluorescente pot fi admirate într-o sală specială, amenajată la subsol, unde lumina ultravioletă transformă rocile obișnuite într-un spectacol de culori inedite.
La parter se află sala de „Colecțiuni”, deschisă publicului încă din 1908, în care se pot admira „flori de mină” aduse din Banat, Maramureș, Apuseni.
Sălile de mineralogie cuprind exponate colorate, cu forme ciudate, adunate din întreaga lume. Sala fostei Biblioteci, desființată sub regimul socialist, găzduiește astăzi dinozauri, reptile și alte viețuitoare vechi de sute de milioane de ani.
În secția de stratigrafie, amenajată în mai multe săli de la etaj, este expusă istoria pământului pe vârste, de la cele mai vechi spre cele mai noi. Fiecare eră este însoțită de hărți și de exemplificări din România ceea ce permite crearea unei imagini clare a evoluției geologice a spațiului românesc, dar și a Terrei.
Muzeul cuprinde și alte secțiuni: dinamică externă și internă, petrografie (cu principalele tipuri de roci, unele vechi de peste 1 miliard de ani), zăcăminte (metalifere, cărbuni, petrol, sare), paleobotanică și paleozoologie (cu reconstituiri ale primilor hominizi și ale unor viețuitoare foarte vechi) și tectonica României.
În muzeu pot fi văzute și câteva eșantioane de foraj reprezentative pentru teritoriul țării, unele efectuate la mii de metri adâncime. De precizat că Institutul Geologic deține o impresionantă colecție de astfel de eșantioane din foraje, stocate în peste 55.000 de sertare, într-o adevărată “bibliotecă” de piatră (litotecă).
Program de vizitare: Luni – Duminică: 10:00 – 18:00, (ultima intrare se face la ora 17:00).
Prețuri
Tarif de vizitare adulți 15 lei
Tarif de vizitare elevi 10 lei
Copii intre 5-14 ani, pensionari 5 lei
Taxă ghidaj limbă română 50 lei
Taxă ghidaj limbă străină 100 lei, cu programare
Taxă fotografiere pentru vizitatori 40 lei
Taxă fotografiere pentru profesioniști 500 lei
Taxă filmare pentru profesioniști 1.000 lei
Acces gratuit: grupuri de copii și persoane defavorizate (în baza unei solicitări scrise), copii sub 5 ani, reprezentanți mass-media, studenți la Facultatea de Geologie, adulții cu handicap grav sau accentuat, precum și însoțitorul, copiii în vârstă de până la 18 ani cărora li se aplică măsuri sociale de protecție, veteranii, personalul din rețeaua muzeală națională, delegații oficiale.
Alexandra VASILE, corespondență specială din București


































