Președintele Venezuelei, Nicolas Maduro, a fost capturat și scos din țară în urma unui atac american la scară largă asupra capitalei Caracas. Decapitarea centrului puterii din Venezuela lasă în urmă incertitudine pentru țara sud-americană, dar și pentru rezervele sale masive de petrol. Venezuela este cea mai bogată țară în petrol din lume. Această cantitate uriașă transformă Venezuela într-un actor important al pieței energetice mondiale, chiar și atunci când rolul său real în producția curentă este marginal, conform digi24.ro
În subsolul Venezuelei se află aproximativ 303 miliarde de barili, adică aproximativ o cincime din rezervele globale dovedite, potrivit Administrației Informațiilor Energetice din SUA. Este o cantitate mult mai mare decât cea deținută de Arabia Saudită, care are rezerve dovedite de 267 de miliarde de barili, sau decât rezervele Iranului, de 209 miliarde de barili.
Cea mai mare parte a rezervelor de petrol se găsesc în centura Orinoco, o formațiune geologică vastă din estul țării, care se întinde pe 55.000 de kilometri pătrați. Această formațiune geologică este considerată una dintre cele mai mari acumulări de hidrocarburi descoperite vreodată. Practic, poziția de lider mondial în clasamentul rezervelor se bazează pe acest bazin, care concentrează majoritatea zăcămintelor exploatabile cunoscute ale țării.
Petrolul venezuelean are însă o calitate aparte. Conform Reuters, este țiței greu și extra-greu, cu un conținut ridicat de sulf, diferit de petrolul ușor produs în Orientul Mijlociu. Țițeiul greu este mai costisitor de extras și de rafinat, ceea ce îl face mai puțin competitiv fără investiții susținute și acces stabil la piețe.
Dar calitatea petrolului determină în mod direct și tipurile de produse care pot fi obținute din el. Țițeiul extras din centura Orinoco este mai puțin potrivit pentru obținerea de benzină în cantități mari, dar extrem de valoros pentru alte produse esențiale ale industriei energetice. Acest tip de petrol este utilizat în principal pentru producerea de motorină, combustibili industriali și pentru transport greu, precum și pentru obținerea asfaltului și a altor produse reziduale folosite în construcții și infrastructură.
Resurse naturale ale Venezuelei, în afară de petrol
Pe lângă cele mai mari rezerve de petrol din lume, Venezuela este extrem de bogată și în alte resurse naturale. Țara deține rezerve importante de gaze naturale, estimate la peste 5.000 miliarde de metri cubi, făcând-o un jucător relevant în regiune și la nivel global.
De asemenea, Venezuela are rezerve semnificative de minereuri, printre care: Aur – exploatat în zonele din sud și est ale țării, în special în statul Bolívar; Diamante și alte pietre prețioase – inclusiv coltan și columbit, cu aplicații în industria tehnologică; Fier, cupru, bauxită și mangan – materiale esențiale pentru industria metalurgică; Uraniu și alte minerale rare – în cantități mai mici, dar cu potențial strategic; Lemn tropical și păduri – în Amazonul venezuelean, care acoperă o mare parte a teritoriului.
Aceste resurse fac din Venezuela o țară cu un potențial economic și strategic foarte ridicat, nu doar prin petrol, ci și prin minerale și gaze naturale, de care depind atât industriile locale, cât și piețele internaționale.
Rezerve mari, producție mică
Deși deține cele mai mari rezerve de petrol din lume, producția s-a prăbușit în ultimele decenii. Venezuela producea în anii 1970 până la 3,5 milioane de barili pe zi, adică 7% din producția globală. Dar capacitatea de producție s-a erodat treptat și a scăzut sub 2 milioane de barili pe zi în anii 2010, pentru ca anul trecut să ajungă la 1,1 milioane de barili.
Cele mai recente estimări ale Agenției Internaționale pentru Energie arată că producția a fost de aproximativ 860.000 de barili pe zi în noiembrie, în scădere față de 1,01 milioane de barili pe zi în octombrie și de circa 1 milion de barili pe zi în septembrie. Însă nivelul din octombrie a reprezentat un vârf temporar, cel mai ridicat din februarie 2019, dar care nu a putut fi susținut nici măcar pe termen scurt. Declinul producției are cauze multiple și cumulative. Ani întregi de subinvestiții, lipsă de mentenanță și degradare a infrastructurii petroliere au redus semnificativ capacitatea de extracție. La acestea s-au adăugat exodul personalului calificat, managementul deficitar al companiei de stat PDVSA și restricțiile impuse colaborărilor cu firme petroliere internaționale.
Sancțiunile impuse de Statele Unite au agravat situația, limitând accesul Venezuelei la finanțare, tehnologie și piețe de desfacere, exact elementele necesare pentru exploatarea petrolului greu din centura Orinoco.
Exporturi cu mult sub potențial
Aceleași probleme sunt și în ceea ce privește exporturile. Conform datelor de la Observatorul Complexității Economice, Venezuela a exportat țiței în valoare de doar 4,05 miliarde de dolari în 2023. Această cifră este cu mult sub cea obținută de marii exportatori, Arabia Saudită (181 de miliarde de dolari), SUA (125 de miliarde de dolari) și Rusia (122 de miliarde de dolari). În ceea ce privește structura exporturilor, dacă în trecut Statele Unite erau principalul cumpărător al petrolului venezuelean, în ultimul deceniu, China a devenit principala destinație, absorbind aproximativ 80% din exporturile de țiței.
Exporturile totale rămân însă reduse comparativ cu potențialul țării, atât din cauza producției limitate, cât și a dificultăților logistice și a sancțiunilor. O parte din livrări sunt realizate prin rute ocolitoare, intermediari sau amestecarea petrolului cu alte tipuri pentru a reduce trasabilitatea, ceea ce subliniază caracterul instabil și vulnerabil al exporturilor venezuelene.
A.C.
