Subiectele tabu nu sunt o noutate! Dacă în prezent discuțiile mai picante despre evenimente mai puțin ortodoxe se poartă în cercuri restrânse, în Antichitate astfel de realități făceau parte din societate. Prostituția exista, era cunoscută și, în anumite contexte, acceptată, chiar dacă era privită ca o activitate aflată în umbra societății.
Despre aceste aspecte mai puțin discutate ale Antichității am stat de vorbă cu dr. Ana Hamat, arheolog în cadrul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie (MINAC) Constanța.
Aspasia, emigranta care a ajuns în cercul lui Pericle: de la bordel, la întâlniri politice
Una dintre femeile despre care s-au păstrat povești este Aspasia, care a trăit în secolul al V-lea î.Hr., la Atena.
Tânăra provenită din Milet, Asia Mică, și-ar fi început noua viață în Atena într-o situație dificilă. Aceasta ar fi ajuns să își câștige existența prin prostituție și ar fi intrat în rândul femeilor educate și cultivate care puteau ocupa un statut aparte în societatea greacă.
Aspasia ar fi ajuns chiar să conducă un bordel, înainte de a deveni amanta unuia dintre cei mai importanți oameni de stat ai Atenei, Pericle, căruia i-a dăruit un fiu. Numele ei a devenit cunoscut nu doar datorită frumuseții, ci și calităților intelectuale și apropierii de cercurile politice și filosofice ale Atenei.
Prostituția, o realitate a societății antice
Dr.Ana Hamat a povestiti faptul că prostituția era o realitate a lumii antice, iar pentru multe dintre femeile care ajungeau să practice această meserie nu era neapărat o alegere, ci o modalitate de a supraviețui.
„Foarte multe dintre femei, mai ales în pătura săracă a orașelor, erau obligate cumva pentru a-și câștiga pâinea să lucreze în comerțul cu carne vie, cum am putea să-i spunem asta, deci practic în bordeluri sau chiar direct pe stradă”, a explicat dr. Ana Hamat.
În Antichitate, sexul nu era neapărat privit cu aceeași reticență ca în societatea modernă, însă prostituția rămânea, de multe ori, în afara imaginii respectabile a comunității.
„Sexul nu era un lucru deranjant neapărat pentru societate, era parte din ea, dar era cumva lăsat în umbra societății și, deși toată lumea știa că e acolo, nu deranja neapărat pe nimeni”, mai spune arheologul MINAC.
Totodată, pentru femeile care practicau prostituția pe stradă, viața putea fi însă extrem de dură. Fără protecție și fără un venit sigur, acestea erau expuse abuzurilor și violenței.
„Oricine putea să te bată, oricine putea să te agreseze fizic, psihic și așa mai departe. Iar banii știm că însemnau pentru fetele respective supraviețuirea”, mai spune Ana Hamat.
Ce ne spun vestigiile de la Pompei
Interesante sunt dovezile despre această lume care se regăsesc și în vestigiile păstrate până astăzi. Pompei este unul dintre locurile care oferă informații despre existența prostituției în lumea romană.
Femeile care practicau această meserie pe stradă își găseau clienții inclusiv printre marinarii ajunși în oraș, dar și printre locuitorii acestuia.
„Un pas în față, dacă s-ar putea spune așa, erau bordelurile. În bordel cumva lucrurile erau mai așezate, măcar avea un acoperiș deasupra capului”, a explicat arheologul.
Mai mult, în anumite stabilimente putea exista chiar și un control medical, precum și hrană. Clienții aveau preferințe, iar sursele istorice indică inclusiv diferențe în funcție de originea sau aspectul femeilor și de serviciile solicitate.
„Existau și preferințe pentru un anumit tip, putea să spunem așa. Preferă clientul o fată din Germania, blondă, sau, de ce nu, din zona mediteraneană, brunetă. Existau și preferințe pentru anumite acte sexuale, exact la fel cum se întâmplă și în prezent. Asta nu sunt lucruri noi”, a relatat Ana Hamat.
De la prostituție la povești de dragoste
Dar, lumea prostituției nu însemna însă doar exploatare și supraviețuire. Ana Hamat a vorbit și despre femei care ajungeau să își părăsească meseria și să ducă ulterior o viață considerată respectabilă.
„Existau și povești de dragoste, să știți. Existau oameni care se îndrăgosteau de astfel de fete, existau fete care își părăseau meseria și care duceau după aceea o viață respectabilă”, povestește Ana Hamat.
Totodată, nu toate femeile ajungeau în această situație din aceleași motive. Dacă unele erau împinse de sărăcie și de nevoia de a-și câștiga pâinea, existau și femei despre care sursele spun că practicau prostituția din propria alegere.
Mesalina, împărăteasa acuzată că mergea noaptea în bordelurile Romei
O poveste sau legendă extrem de picantă și care ar fi ținut prima pagină a ziarelor în ziua de astăzi este ce a Mesalinei. De la femeile anonime ale străzilor Romei ajungem la una dintre cele mai cunoscute figuri feminine ale Antichității: Mesalina, soția împăratului Claudius.
Aceasta provenea dintr-o familie influentă. Mesalina a fost descrisă de sursele antice drept o femeie frumoasă. În jurul ei s-a construit însă o poveste mult mai controversată.
Potrivit relatărilor, după ce își ducea soțul la culcare, împărăteasa ar fi ieșit noaptea pe străzile Romei și ar fi mers în bordeluri, unde își ascundea identitatea sub o perucă și haine specifice prostituatelor.
„Gărzile de noapte nici măcar nu mai îndrăzneau să aresteze prostituate la vremea respectivă, pentru că nu știau dacă o vor aresta pe împărăteasă”, a sopus Ana Hamat.
Legenda merge chiar mai departe: Mesalina ar fi participat la adevărate concursuri cu prostituatele Romei și ar fi practicat această meserie din plăcere.
Arheologul MINAC a atras atenția asupra unui detaliu important atunci când vorbim despre aceste relatări.
„Trebuie să vă gândiți că toți cei care au scris despre împărăteasă sunt bărbați. Sunt bărbați care sunt implicați cumva sau sunt legați de politică și care, prin faptul că au denigrat-o pe împărăteasă, l-au denigrat pe împărat și dinastia imperială”, a explicat Ana Hamat.
Mesalina a sfârșit executată, însă povestea despre presupusa sa viață secretă a supraviețuit până în prezent.
Femeile care urmau trupele romane
Însă,dincolo de personajele celebre, prostituția era strâns legată și de realitățile economice și militare ale lumii antice.
Unele dintre femei urmau trupele romane în deplasare și își câștigau existența în apropierea garnizoanelor sau în orașele civile.
„Foarte multe dintre aceste prostituate veneau odată cu trupele, apropo de cucerirea provinciilor. Făceau bani în apropierea garnizoanelor militare, făceau bani în orașele civile și, sigur că, foarte multe dintre ele nu aveau altă situație decât aceasta”, a mai relatat arheologul.
Pentru multe dintre ele, realitatea era una extrem de dificilă. Unele nu reușeau să își schimbe viața și ajungeau chiar să moară de foame. Dincolo de poveștile picante care au traversat secolele, lumea antică vorbește astfel despre sărăcie, supraviețuire și condiția femeii.
Iar întrebarea pe care o lasă Ana Hamat este una care depășește granițele Antichității: cât este dispus un om să sacrifice pentru a putea trăi și cât pentru a putea supraviețui?
„Se pare că societatea modernă nu prea a învățat de la antici”, este concluzia arheologului MINAC, Ana Hamat.
Loredana BADEA
