Cu o experiență de peste 25 de ani dedicată șahului de performanță și formării tinerilor sportivi, profesorul Claudiu Iordache este antrenor în cadrul Secției de Șah a Clubului Sportiv Municipal Constanța. El își desfășoară activitatea într-o nouă etapă axată pe dezvoltarea sportului juvenil, extinderea bazei de selecție și consolidarea unui proiect competitiv pe termen lung.
Promovând un echilibru între performanța de vârf și sportul de masă, profesorul Claudiu Iordache își propune ca secția să fie deschisă tuturor constănțenilor pasionați, ocupându-se îndeaproape de pregătirea copiilor și a juniorilor, de la clasa a II-a până la clasa a XII-a. Sub îndrumarea sa, pregătirea riguroasă se îmbină cu educația și dezvoltarea personală, cultivând la tineri disciplina, atenția și gândirea strategică. Eforturile sale și ale echipei tehnice s-au materializat deja prin rezultate notabile la campionatele naționale, confirmând potențialul extraordinar al tinerilor șahiști constănțeni și viitorul promițător al acestui sport în oraș. Într-un interviu acordat Focus Press, Claudiu Iordache a vorbit despre sportul minții, despre realizările secție de șah a CSM Constanța dar și despre multe altele.
Reporter: În primul rând, spuneți-ne mai multe despre acest sport.
Prof. Claudiu Iordache: Despre șah, în general, sunt multe de spus. Este un sport istoric, așa, cu vechime mare, de sute de ani, așa că dacă am începe să vorbim, să povestim despre el, sunt multe de povestit. El se pierde așa în poveștile vechi, în poveștile medievale. Probabil fiecare știe povestea bobului de grâu, care a speriat un emir, crezând că totul este foarte la îndemână să răsplătească un persan care descoperise șahul, dar s-a dovedit că nu este chiar așa. Puterea numerelor este foarte mare și el l-a speriat până la urmă, pentru că l-ar fi sărăcit complet dacă s-ar fi ținut de cuvânt. Dar nu s-a ținut de cuvânt și, drept răzplată, i-a dat sarcină celui care-l învățase șahul să-l răspândească prin toată împărăția și în felul acesta să fie de folos tuturor. Cam asta e povestea șahului; deci noi acum să ne întoarcem la treburile noastre, că ea e lungă și n-o terminăm niciodată.
Reporter: Să vorbim acum despre clubul CSM Constanța. Spuneți-ne câți copii sau adolescenți aveți în acest moment, câți pregătiți?
Prof. Claudiu Iordache: La Clubul Municipal Constanța noi am început o nouă serie și de fapt ne-am schimbat un pic obiectivele. Erau niște obiective așa axate mai puțin pe sportul de masă. Noi avem acum în obiectiv ca acest club să fie un club al constănțenilor, deci fiecare copil care vrea să joace șah să aibă acces la acest sport; poate să vină la CSM Constanța și este primit cu drag. Bineînțeles că șahul acum se adresează unora care sunt pasionați, cărora le place, care au anumite calități. Dar toți trebuie să-l învețe – ar fi bine să-l învețe – și la un moment dat, fiecare în funcție de calitățile lui, să-l acceseze și să meargă mai departe sau nu. La secția de șah, așa cum v-am spus, noi am schimbat obiectivele acestea, adică avem și obiectivul de performanță, dar și cel de masă. Suntem trei antrenori, ca să încep. Este marele maestru George Gabriel Grigore, care a avut două grupe, dar după aceea numărul de copii a crescut: copii, hai să zic de performanță – poate e un termen cam pretențios –, dar copiii cei mai de vârf din clubul nostru. Și o să vă povestesc puțin despre măcar unul dintre ei care merită. După care vine o altă grupă cu copii legitimați, cu ELO, de care mă ocup, și încă vreo două-trei grupe de copii care nu sunt încă legitimați, fac pregătire și urmează ca cei care dovedesc calități să le fie legitimați. Eu am în momentul de față în jur de 100 de copii. Colegul meu, Maricel Ciubotariu, care se ocupă de clasele 0 și 1 (eu mă ocup de la clasa a II-a până la clasa a XII-a), are vreo trei grupe de copii mici. Deci, cu acestea și cu cele trei ale lui Gabriel Grigore, avem peste 150 de copii care sunt în pregătire la clubul municipal. Dar aici este o continuă fluctuație. Adică, am zis, unii poate că nu-și găsesc menirea aici pentru că simt că nu au calitățile necesare, se mai retrag, dar în schimb vin mereu din spate mulți doritori care să învețe șahul. Și repet treaba aceasta: șahul este benefic, indiferent dacă-l facem pentru performanță; chiar și la nivelul acesta când ne îmbunătățim puțin cunoștințele – nu numai cunoștințele de șah, ne schimbăm puțin chiar și limbajul, învățăm lucruri noi: câmp, țacă, capcană, șah mat, adică cuvinte care fac parte din vocabular –, îmbogățesc vocabularul. Deci într-un fel îmbogățesc cultura fiecărui copil care accesează șahul.
Reporter: Ați vorbit de performanțe. Spuneți-ne despre concursuri, despre rezultate.
Prof. Claudiu Iordache: Am să vorbesc doar din august, de la 1 august, atunci când a venit o nouă echipă la clubul municipal. Am participat la Campionatul Național de șah pe echipe, unde am obținut medalia de argint cu echipa de fete (14 ani). De asemenea, am obținut la acest campionat național și alte medalii pe mese: aur la masa 2 – o fată, Sara, care a luat medalie de aur –, o medalie de argint pe masa 2, o medalie de argint de asemenea la băieți 10 ani, un băiețel foarte talentat care a luat de asemenea medalie pe mese. Deci sunt rezultate foarte bune. Și ziceam că am să vorbesc în întregime așa de un jucător extraordinar de talentat care este în vârful performanței, Tudor Henry – poate ați mai auzit de el că tot au scris ziarele constănțene –, un talent excepțional. Este deja maestru internațional, are peste 2450 ELO și normal că tinde și accesează marea performanță, titlul de mare maestru, pe care sperăm să-l și obțină în anul viitor. El a participat la competiții așa mai îndepărtate, să spun, competiții mari cu mari maeștri prin străinătate, prin țară, cu rezultate notabile. Deci el este vârful, dar e un talent – acum, nu-l întâlnim la orice colț de stradă – un talent așa, ca în orice sport până la urmă. Dar avem, în afară de el – e un vârf nu numai la noi, este un vârf la nivel de țară și chiar internațional, o excepție –, avem și alți copii talentați, foarte talentați: de exemplu Diana, care a fost în Spania la Campionatul Mondial de Tineret, s-a întors acum vreo două săptămâni obținând un punctaj foarte bun. Și, cum am zis, copiii care merg la campionatele naționale obțin rezultate foarte bune; ne mândrim cu ei și facem eforturile pentru a-i educa, a-i învăța în așa fel încât să urce cât mai sus.
Reporter: Cât de iubit e șahul? Ce le recomandați părinților? De la ce vârstă ar putea un copil să se apuce de șah?
Prof. Claudiu Iordache: Deja din grădinițe se face șah, multe grădinițe au ore de șah și fac la nivelul acesta, deci de a învăța principiile generale ale jocului: cum se numesc piesele, ce valoare au, cum le așezăm, cum mută. În concluzie, șahul poate fi început de la vârsta preșcolară; 5 ani ar fi foarte bine dacă încep, ca atunci când ajung la școală să poată să treacă la un șah mai regulat, să învețe principii mai strategice, mai abstracte, care nu pot fi accesate chiar din grădiniță. Șahul este foarte iubit și afluxul mare de copii care vin să-l practice ne arată tocmai că este iubit, și cei care rămân în șah de asemenea sunt destui, care rămân în șah și care dau și calități pentru acest sport. Că e un sport, dar pentru calitățile necesare oricărui sport – rezistență, disciplină, atenție – aici mai trebuie ceva: să-l iubim, să-l îndrăgim. Nu se poate fără dragostea aceasta față de șah, nu ai cum să progresezi, pentru că nu ai îndemnul acesta de a munci. Adevărat că șahul, pe lângă toate părțile bune, poate că are și o parte rea: este foarte cronofag, mănâncă mult timp pentru pregătire. Dacă este ca orice disciplină – ca matematica, să zicem –, nu ai cum să fii bun la matematică decât dacă exersezi foarte mult. Așa e și șahul, e asemănător: trebuie să exersezi, să înveți multe lucruri, să citești, să te antrenezi și atunci trebuie să ai și timpul necesar ca să faci aceste lucruri.
Reporter: Pe lângă inteligență – știu că dezvoltă inteligența, se spune că e jocul minții, ați spus și de disciplină –, ce altceva mai dezvoltă?
Prof. Claudiu Iordache: Păi, el dezvoltă ceea ce dezvoltă orice sport: spiritul de luptă, aprecierea adversarului. Și mai ales aici e cu atât mai mult aprecierea adversarului, pentru că nu poți niciodată să zici „eu sunt mai bun decât el”, cum ar fi la un sport ca gimnastica, să zicem, că este o apreciere oricum subiectivă acolo. Așa, nu e subiectivă: dacă m-a bătut, n-am cum să zic că sunt mai bun dacă adversarul m-a bătut, nu? Și atunci te aduce cu picioarele pe pământ, te învață să și pierzi, te învață să și lupți, și te învață ceea ce este mai important: că fără muncă n-ai cum să câștigi, să ajungi în frunte.
Reporter: Ce contează mai mult? Talentul sau perseverența, munca?
Prof. Claudiu Iordache: Și la șah actul, munca contează. Adevărat că, fără sâmburele acela de talent care se spune că este așa, într-o proporție oarecare – dar mult mai mic decât munca –, fără el nu putem să ajungem chiar în vârf. Dar fără muncă, absolut cu talentul ne pierdem, ne ratăm, așa cum se zice vulgar, dar în general cine are pasiune, dragoste, îndrăgește șahul, n-are cum să nu muncească. Când munca vine, te îndeamnă cineva, parcă ai în suflet acest lucru și atunci munca nu mai este o corvoadă, este o plăcere și o încântare și… așa merg lucrurile și e bine.
Reporter: Ca să încheiem cum trebuie, spuneți-ne ce competiții aveți în viitor.
Prof. Claudiu Iordache: Participăm duminică în Campionatul Municipiului Constanța. E un singur Open de seniori, e un concurs foarte interesant. Este a 73-a ediție! În 1953 a avut loc prima ediție, câștigată de candidatul de maestru Moise Israel – în Cazinoul Constanța s-a jucat atunci. Și de atunci, an de an, s-a tot desfășurat. Este o competiție foarte interesantă, pentru că joacă de la copii de 5 ani, de la an școlar zero, până la 80 de ani, toți jucătorii de șac care vor și care sunt legitimați. După care, pe 21-22, deci peste o săptămână, la Năvodari, vom desfășura Campionatul Județean, care e pe grupe de vârstă de juniori – 8 ani, 10 ani, 12 ani, 14 ani, fete și băieți – și un Open general. După care mai urmează, în decembrie, la încă două săptămâni de la Campionatul Județean, pe 9 decembrie, Open Năvodari, o competiție care a devenit de asemenea tradițională. Fostul meu elev, Panainte Daniel, care e din Năvodar și se ocupă – i-am insuflat această pasiune pentru șah, a rămas în șah și acum se ocupă și face lucruri bune, a organizat multe competiții de șah –, face și Open Năvodari, care deja, nu mai știu, are 5-6 ediții. Deci, este un program foarte bogat. Și a fost și anterior, în octombrie am avut competiție după competiție. Acum încercăm: fără competiții nu se poate, îi ține în priză în același timp. Și fără antrenament. Adică una combinată cu cealaltă, ca să ajungă fiecare să-și atingă nivelul lui maxim de dezvoltare.
Virgil STOIAN
