Dosarul penal deschis pe numele unui afacerist din Brăila, care se ocupă cu creșterea porcilor, se află pe rolul instanțelor de patru ani, la mijloc fiind vorba de infracțiuni grave, privind poluarea apei Dunării cu dejecții provenite de la circa 40 de mii de animale, ani la rând. Specialiștii au estimat că, lunar, erau deversate circa 48.000 de metri cubi de apă amestecată cu dejecții, având un impact nociv, distrugător asupra fluviului și a sănătății celor din jur.
Vorbim de un dosar penal întocmit de procurorul Teodor Niță din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța și înregistrat, inițial, la Judecătoria Constanța, după care s-a cerut declinarea cauzei spre instanța competentă teritorial, Judecătoria Brăila. În acesta este vorba despre Caruz Gheorghe, patronul unei crescătorii de porci, iar când spunem „crescător de porci“ ne referim la sute de mii de animale crescute anual. Acest individ a fost cercetat în mai multe cauze, care au fost reunite, apoi, într-una singură, după ce au fost înregistrate zeci de reclamații de la persoane fizice, dar și sesizări la Garda de Mediu, în decurs de mai mulți ani.
Trecând peste alte detalii privind comiterea unor infracțiuni grave la adresa sănătății oamenilor și a poluării mediului, marți, 19 aprilie a.c., a avut loc un nou termen de judecată la Brăila. La această ședință a fost admisă o cerere a procurorilor, care au solicitat emiterea unei adrese către un expert, în vederea comunicării unor informații legate de caracteristicile apei din sectorul unde a avut loc deversarea apelor amestecate cu dejecții animale, față de caracteristicile bacteriologice ale acesteia, de cantitățile, perioada de timp în care a avut loc poluarea și modalitatea de evacuare a sursei de poluare, dacă a suferit schimbări în acel perimetru sau în imediata apropiere, cum ar fi scăderea oxigenului din apă, diminuarea limpezimii apei, pierderea biodiversității, eutrofizare, de natură să pună în pericol mediul acvatic sau fondul piscicol, ori viaţa, sănătatea și integritatea persoanelor și a mediului înconjurător.
Asta ca și cum, până în prezent, nu s-au făcut analize de apă din acea zonă, încă din momentul descoperirii unei instalații care avea rolul de a înșela autoritățile. Mai mult decât atât, la momentul verificărilor făcute în urma unor sesizări, comisarii Gărzii de Mediu au constat că apa era maro și mirosea a fecale de porci. Acum, după patru ani de la trimterea în judecată, încă se mai pune la îndoială dacă Dunărea a fost sau nu poluată. Prin urmare, în data de 16 mai a.c., un expert va prezenta un raport în acest sens.
Context
În fond, este vorba despre SC Complexul de Creștere a Porcilor SRL din comuna Tichilești, județul Brăila, înfiiințată în 2010, patronată de Gheorghe Caruz și administrată de Georgel Voicu.
Potrivit rechizitoriului trimis în instanță în 2018, acuzațiile inițiale aduse celor doi indivizi sunt de poluare a apelor, prin evacuarea de deșeuri și reziduri care conțin bacterii și care pot pune în pericol viața sănătatea și integritatea corporală a persoanelor, mediul, producția agricolă și fondul piscicol.
Sesizarea a fost formulată în 2017, de către Garda Naţională de Mediu, dar şi prin plângerea penală formulată, la aceeaşi dată, de către un comisar în cadrul Gărzii Naţionale de Mediu – Comisariatul Judeţean Constanţa, ca persoană fizică.
Astfel, în data de 11 decembrie 2017, s-a dispus începerea urmăririi penale față de cei doi reprezentanți ai societății, dar și față de aceasta. În urma demarării cercetărilor, s-a constatat că activitatea ilicită consta în evacuarea, în fluviul Dunărea, a apelor uzate, neepurate, care sunt, de fapt, dejecţii animaliere provenite din exploatarea unităţii economice ce are ca obiect de activitate creşterea suinelor.
Analizele erau bune, dar Dunărea devenise maro și mirosea a porc
Societatea și-a înființat, în 2014, propria stație de epurare a apelor uzate: fără aceasta modernizare, în mod cert s-ar fi continuat o poluare grosieră a mediului înconjurător, întrucat vechea stație de epurare nici măcar nu avea un mimimum de capacitate fizică și tehnică de a epura dejecțiile. Astfel, reprezentanții Gărzii de Mediu veneau și prelevau probe, în mod frecvent, pentru monitorizarea deversărilor în Dunăre. De fiecare dată, rezultatele analizelor erau bune. Totuși, ceva avea să se întâmple.
În urmă cu câțiva ani, reprezentanții unei alte societăți cu activitate pe malul Dunării, la câțiva kilometri distanță, au observat o pată mare de culoare maronie pe luciul apei, însoțită de un puternic miros de dejecții animale. A fost sesizată Garda de Mediu, ai cărei reprezentanți, ca de obicei, s-au dus la ferma de porci, pentru a preleva probe.
Probele au ieșit bune, însă, datorită contradicției de neînțeles între rezultatul analizei cu ceea ce se vedea cu ochiul liber și chiar se putea mirosi la fața locului, inspectorii au procedat la verificarea traseului de 3 kilometri al conductei de evacuare, de la stația de epurare până la Dunare. Aceștia au constatat că, în zona digului de protecție al fluviului, acesta fiind situat la circa 100 de metri de mal, țeava de evacuare prezenta o fisură acoperită de un cep de lemn. În acest context, au putut preleva probe direct din conducta de evacuare, prin scoaterea cepului.
Rezultatul nu a mai fost același cu cel anterior. În acel moment, s-a descoperit faptul că ferma de porci a contribuit masiv la poluarea apei Dunării, în zonă.
Cum s-a întâmplat asta
Cum au putut reprezentanții fermei de porci să păcălească inspectorii veniți de fiecare dată să ia probe? Simplu. Printr-un bypass.
Mai exact, au instalat o conductă subterană, ascunsă și îngropată în pământ cu mijloace proprii, care era folosită ca o canalizare directă a dejecțiilor total neprelucrate în Dunăre, apoi au realizat o instalație „pirat“, menită să păcălească analizele, în special cele din treapta/sectorul biologic.
Concret, dintr-un butoi ce conținea probe conforme/apă curată, s-a tras o țeavă prin interiorul țevii mai mari de evacuare aferente acestei trepte, astfel încât atunci când cineva acționa robinetul, în loc să recolteze probele real existente, de materie din bazin (adică dejecțiile neprelucrate în realitate), obținea apa curată din butoiul „pirat“, procedeu ce a fost folosit în permanență pentru înșelarea organelor de control, cu ocazia prelevării periodice de probe de apă uzată/epurată, în scopul stabilirii calității acesteia cu ocazia deversării în Dunăre.
În această manieră, persoanele în cauză au reușit să deverseze direct în Dunăre dejecțiile neprelucrate, timp în care au evitat depistarea realității dejecțiilor deversate în fluviu, prin această manieră de înșelare a calității probelor analizate.
Practic, stația de epurare era folosită, dar ca un fel de interfață, în condițiile în care, în realitate, dejecțiile erau deversate direct în Dunăre, dar în fața controalelor autorităților se proceda la modul în care am descris anterior.
Interesul acestor procedee era de a evita cheltuielile necesare, care se impuneau în cazul respectării procesului tehnologic corect și, astfel, să-și obțină beneficii dintr-o activitate economică, chiar cu riscul dezechilibrării eco-sistemului.
Într-un alt context, s-a stabilit faptul ca unitate economică funcționează fără să dețină autorizație integrată de mediu, în condițiile în care avea obligația să obțină acest act de autorizare administrativă, pentru desfășurarea în legalitate a activității.
Din cauza acestor abateri de la lege, s-a luat măsura sancționării administrative cu amendă în cuantum de 30.000 de lei, plus supendarea activității.
De precizat că, potrivit celor rezultate din analiza faptică efectivă și menționate în rechizitoriu, starea de pericol pentru siguranța mediului era dată de utilizarea și deversarea de către operatorul economic, în Dunăre, a unei cantități cuprinse între limitele 45.000 – 48.000 de metri cubi de apă/lunar, aceasta conținând dejecții animaliere.
În urma reunirii mai multor plângeri penale, Gheorghe Caruz și Georgel Voicu, împreună cu societatea Complexul de Creștere a Porcilor, au fost trimiși în judecată, dosarul fiind înregistrat la Judecătoria Constanța, după care procesul s-a mutat la Brăila.
Daniel ALBU
