Construcția denumită impropriu ”biserică”, ridicată în Constanța, pe bulevardul Tomis, în zona ”Macul Roșu”, încă mai stă pe ”picioare”. Asta pentru că, pentru moment, sentința de demolare nu este, încă, definitivă.
În toamna anului trecut, magistrații Judecătoriei Constanța au admis, pe 16 octombrie, acțiunea Primăriei Constanța, privind ”autorizare desființare lucrări” cu privire la construcția ilegală, pe domeniul public, a clădirii respective, care nu corespunde din niciun punct de vedere cu prevederile legale de siguranță.
Sentința Judecătoriei a fost atacată de reprezentanții Arhiepiscopiei Tomisului, cu apel, la Tribunalul Constanța, însă, din câte se pare, se trage de timp pentru prelungirea inutila a procesului. Spunem asta pentru că la primul termen de judecată, în apel, din februarie, s-a dispus amânarea pentru ca apelantul, Arhiepiscopia Tomisului, să achite taxa de timbru și pentru a comunica unele înscrisuri (ca și cum nu se știa că trebuie plătită taxa de timbru în prealabil –n.r.). La următorul termen, din 8 aprilie, s-a dispus o nouă amânare, din cauza faptului că Arhiepiscopia trebuia să-și pregătească apărarea (nu ar fi avut timp în cele două luni, din februarie până în aprilie).
Următorul termen va avea loc peste alte două luni, pe 10 iunie, timp în care oamenilor care merg la ”biserica” respectivă li se poate întâmpla orice, mai ales că aceasta nu are autorizație ISU, nici autorizație.
Drept urmare, zilele acestea au fost văzute diferite persoane intrând în clădirea respectivă, care, din câte se pare, de Paște se va umple de lume, grație „dezlegării” de la restricțiile impuse în ultima perioadă.
Această construcție a ridicat multe semne de întrebare, încă din 2002-2003, când a început ridicarea acesteia. Asta pentru că a fost amplasată într-o zonă pietonală, motiv pentru care a fost denumită și ”biserica de pe trotuar”, a fost ridicată în mod clandestin, fără autorizație, fără diriginte de șantier și fără a se respecta vreo normă legală. De aceea nici autorizație ISU nu deținea. Totuși, credincioșii neștiutori îi călcau pragul, chiar dacă nu era o biserică, la propriu.
Daniel ALBU
