Calea ferată Cernavodă – Constanța, inaugurată în 1860, făcea legătura între Dunăre și Marea Neagră. După Războiul de Independență și alipirea Dobrogei, în 1879 a început construcția tronsonului de cale ferată București–Ciulnița–Fetești. Legătura celor două tronsoane necesita însă realizarea unor poduri peste Dunăre și Brațul Borcea.
Pe 9 octombrie 1890 s-a pus piatra de temelie pe șantierul Fetești – Cernavodă, primul proiect de traversare feroviară a Dunării, de pe teritoriul țării.
Inginerul Anghel Saligny a fost cel care a proiectat și a construit podurile „Dunărea“, cu o lungime de 1661.90 m și „Borcea“, cu o lungime de 970.00m. De asemenea, a mai existat Podul Iezer, care permitea scurgerea apelor de la inundații, peste balta Iezerului, pe insula Borcea. Acesta a avut o lungime totala de 1455,20 m, dar a fost desființat în anul 1969 în urma desecării bălții și înlocuit cu un terasament de rambleu.
„Linia Fetești-Saligny, împreună cu toate lucrările de artă, are o lungime de 25 km. şi 716 metri coprinși între km. 146500 (Stația Fetești) şi km. 172-216 (axa stației Saligny). A fost începută în anul 1890 şi inaugurată la 14/26 Septemvrie 1895. Raza minimă este de 400 m., iar rampa maximă de 10%. Pe această linie sunt construite cele mai mari lucrări de artă ce au legat pentru vecie Dobrogea cu țara mamă, lucrări monumentale, care au stârnit admirația întregii omeniri: este vorba de podul peste Borcea, Viaductul peste Baltă și cel mai măreț pod, Regele Carol I, peste Dunăre“ se arată în volumul Dobrogea – Cincizeci de ani de vieață românească“, editat cu prilejul semicentenarului reanexării Dobrogei în 1928.
M.M.
