În primăvara anului 1962, în timpul săpării fundațiilor pentru un nou bloc , a cărei amplasare fusese mutată pentru a proteja ruinele bazilicii mari, la circa 30 de m de aceasta, a apărut capul unei statuii de marmură. Arheologii chemați de urgență în zonă, aveau să constate că nu era vorba despre o singură descoperire, ci, după cercetarea arheologică a fost descoperită și documentată o groapă în care erau plasate 24 de sculpturi. Această descoperire este denumită de către literatura de specialitate drept tezaurul de sculpturi de la Tomis. Dintre acestea făcea parte și un bust lucrat din marmură de culoare albă al zeiței Isis(MINAC nr. inv. 2002). Lucrarea este una de mare valoare artistică și științifică, fiind una dintre cele mai prețioase artefacte aflate în colecția muzeului din Constanța.
Piesa (h = 77,5 cm., d soclu = 20 cm., datată în prima jumătate a sec. III p.Chr.) conține elementele de identificare ale divinității, aceasta fiind una dintre puținele reprezentări ale lui Isis care păstrează integral detaliile feței. Zeița este înfățișată cu părul foarte bogat, pieptănat într-o manieră specifică, cu o cărare care se prelungește în spate până aproape de ceafă. Pe creștet se află unul dintre simbolurile specifice zeiței, semiluna (detaliul este deteriorat). Pe creștetul capului a fost practicată o gaură dreptunghiulară de circa 4 cm adâncime, făcută probabil pentru a se fixa în ea un element mobil, cu reprezentarea unui alt simbol al zeiței. Detaliile feței sunt redate realistic, de aici și propunerea specialiștilor cu privire la faptul că sculptorul a folosit un model viu. Figura este senină, ochii sunt mari și expresivi, iar arcadele sprâncenelor sunt frumos alungite și arcuite. Gura este mică, cu buzele strânse într-un surâs greu perceptibil. La gât este vizibil chitonul acoperit de un himation ale cărui colțuri sunt legate laolaltă într-un nod cunoscut sub numele de „nod isiac”.
Cu rădăcini bine-cunoscute în religia egipteană, soția devotată a lui Osiris și mama lui Horus, Isis este subiectul unei reinterpretări în epocă elenistică și romană, fapt ce va permite cultului ei să depășească granițele pământului natal, ajungând și pe țărmul Mării Negre, la Tomis.
Epitete precum Fortuna, Augusta, Invicta, Myriopnyma, Victrix, Basileia, demonstrează faptul că zeița protejează toate păturile societății, de la sclavi, femei și copii mici, până la comercianți, militari, magistrați, fiind chiar una dintre divinitățile protectoare ale casei imperiale. Ea patrona dragostea erotică și dragostea conjugală, magia, înțelepciunea, sănătatea, norocul și victoria asupra vicisitudinilor vieții, fiind unul dintre modelele feminine cele mai de succes pe parcursul Antichității.
Sub forma de Isis lactans, aceasta este protectoarea femeilor însărcinate și a copiilor, imaginea ei cu pruncul așezat pe genunchi , fiind unul dintre modelele preluate de către creștinism.
Unul dintre cele mai importante festivaluri religioase antice este Navigium Isidis sau Isidis Navigium, celebrat în 5 martie și dedicat zeiței la începerea sezonului navigabil. În prezent se consideră că o bună parte din imaginea colectivă a festivalului modern cu care alegorice, are ca rădăcină această sărbătoare antică. Isis avea și calitatea de „Sfântă Fecioară a Mării” (Πελαγία), fiind celebrată și la Inventio Osiridis, ale cărui solemnităţi din toamnă, aveau loc la închiderea sezonului navigabil, durau mai multe zile (din 28 octombrie până în 3 noiembrie). La Tomis, ea a fost adesea adorată împreună cu alte divinități de origine egipteană precum Serapis, Anubis și Harpocrate, iar periodic era celebrată în mari ceremonii publice cunoscute sub numele de Sărbătorile Isidei – charmosyna (χαρμόσυνα).
Datorită dedicațiilor epigrafice, știm că încă din perioadă elenistică, Isis era venerată împreună cu Sarapis la Tomis. În epocă romană, începând cu primul secol al Imperiului, există dovezi că Tomisul găzduiește mulți credincioși ai cultului zeilor egipteni, organizați în asociații de cult, unii dintre aceștia cu o origine orientală și conduși de către preoți care oficiau ceremoniile necesare. Prosperitatea orașului, este reflectată și prin faptul că Isis și cultul ei sunt atestate la Tomis pe parcursul secolelor I- IV p. Chr. Nu știm cu exactitate ce s-a întâmplat spre sfârșitul acestei perioade, crepusculul zeilor antici ai Tomis-ului a fost unul mai lent și mai puțin zgomotos decât în alte părți, așa cum atestă noile cercetării.
Isis nu a părăsit niciodată Tomis-ul, deși templul ei este demult distrus. Zeița încă supraveghează orașul de la înălțimea celebrității pe care o are odată cu descoperirea din 1962, însă astăzi, în locul unui templu, o găsiți în sala tezaur a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța.
„În luna martie, luna dedicată prin excelență femeilor, colectivul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța, aduce un omagiu tuturor doamnelor și domnișoarelor! Lumea nu ar fi la fel fără magia și înțelepciunea pe care ele o aduc în viețile noastre”, transmit reprezentanții Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC).
L.M.
