Un bărbat din Constanța a cerut emiterea unui ordin de protecție împotriva vecinului său, care i-a făcut viața grea. Cei doi locuiesc în același imobil, dar la etaje diferite, iar reclamantul susține că între el și vecinul său există conflicte mai vechi, în urma unui proces civil.
În data de 7 august, pe rolul Judecătoriei Constanța a fost înregistrată o cerere de emitere a unui ordin de protecție, formulată de un bărbat împotriva unui vecin.
Reclamantul arată că, prin solicitarea respectivă, cere obligarea vecinului său la păstrarea unei distanțe de 100 de metri de el, precum și a unei distanțe de 50 de metri de locuința sa, având în vedere că părțile locuiesc în același imobil, dar au căi de acces diferite. Totodată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să nu îl contacteze în niciun mod.
El a arătat că locuiește într-un imobil cu două apartamente, respectiv unul compus din etaj și mansardă, pe care îl deține împreună cu sora sa, și altul compus din parter și subsol, deținut de vecinul său, proprietară fiind concubina lui. De fapt, aceasta deține drept de proprietate asupra întregului imobil, iar reclamantul deține doar drept de folosință.
Petentul a susținut că, în urma retrocedării parterului și subsolului către concubina vecinului său, relațiile dintre părți s-au deteriorat, fiind supus, de-a lungul timpului, unor acțiuni de șicanare, printre care: sistarea temporară a unor utilități (căldură, apă, energie electrică), montarea în anul 2024 a unor panouri metalice în vederea delimitării accesului său, precum și instalarea unor camere de supraveghere îndreptate către poarta de acces utilizată exclusiv de el.
Reclamantul a mai precizat că a primit amenințări privind distrugerea cutiei poștale și tăierea cablului de Internet, cu scopul de a-l determina să părăsească imobilul.
Însă, un incident anume ar fi pus capac întregii stări de tensiune dintre ei. În noaptea de 16/17 iulie 2025, în jurul orei 1.00, petentul l-ar fi observat pe vecinul său recalcitrant descărcând saci din autoturismul propriu și introducându-i în curte, moment în care a realizat o scurtă filmare cu telefonul mobil. A coborât pentru a vedea ce face vecinul, iar acesta i-ar fi reproșat că nu are dreptul să îl filmeze. Pentru a evita escaladarea, reclamantul a intrat în locuință, a încuiat ușa și a apelat numărul unic de urgență 112.
Acesta a susținut că, în prezența Poliției, intimatul ar fi luat un lacăt și ar fi spus că îl va încuia, apreciind acest gest ca o tentativă de blocare a accesului. Ulterior, pârâtul ar fi intrat în curte și l-ar fi înjurat.
Mai departe, au urmat alte șicane și amenințări, iar reclamantul s-a adresat instanței pentru a obține protecție împotriva vecinului său.
Doar că, așa cum a constatat și instanța, o astfel de măsură poate fi aplicată în anumite cazuri de violență, nu în urma șicanelor dintre vecini. Mai exact, ordinul de protecție nu vizează orice formă de conflict între vecini și nu poate fi utilizat drept o metodă pentru reglarea diverselor divergențe apărute între ei. În concluzie, în lipsa probelor din care să reiasă o stare iminentă de pericol în ceea ce îl privește pe reclamant, afirmațiile lui, nesusţinute în faţa instanţei de judecată, nu constituie indicii temeinice și, prin urmare, nu pot justifica reținerea unei stări de pericol grav și iminent, care să reclame intervenția de urgență a autorităților și să justifice măsurile speciale și cu caracter excepțional prevăzute de Legea nr. 26/2024.
În data de 8 august, instanța de fond a respins acțiunea reclamantului ca neîntemeiată. Mai departe, acesta a declarat apel împotriva sentinței, însă nici cel de-al doilea complet, cel de apel, nu i-a dat dreptate, respingând definitiv solicitările lui.
În concluzie, ordinul de protecție este un ordin polițienesc sau judecătoresc aplicat, în general, în cazuri de violență, pentru protejarea victimelor, nu pentru amenințări privind distrugerea cutiei poștale sau a cablului de Internet.
Daniel ALBU
