Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC) continuă calendarul istoric „Astăzi la Constanța” și invită pasionații să pășească în universul fascinant al sticlei antice, pentru a descoperi povestea unui obiect aparent mic și fragil, dar care poartă în el mărturii vechi de milenii.
Fila zilei de 9 aprilie este dedicată alabastronului – un vas de mici dimensiuni, utilizat în antichitate pentru păstrarea parfumurilor și a uleiurilor parfumate, simbol al rafinamentului lumii antice.
Prezența obiectelor din sticlă în straturile de istorie indică „locul important pe care-l ocupa în viața de zi cu zi a antichității sticla, acest material cu calități deosebite, de transparență și fragilitate unică”, a subliniat Mihai Bucovală în lucrarea de referință „Vase antice de sticlă la Tomis” (1968).
Totodată, „prin studierea acestor obiecte (…) ne putem da seama de volumul important al cunoștințelor tehnice pe care le posedau cei vechi (…) și de nivelul remarcabil la care ajunsese acest domeniu meșteșugăresc”.
Referindu-se la începuturile prelucrării sticlei, istoricul amintește relatarea lui Pliniu cel Bătrân, care atribuie descoperirea sticlei unor corăbieri fenicieni.
„Relatarea este frumoasă, dar pe drept cuvânt specialiștii sunt unanimi în a o considera rodul unei fantezii”, nota Bucovală.
Potrivit specialiștilor, industria sticlei își are originile în ultima etapă a epocii Bronzului târziu, în Mesopotamia, unde acest material era considerat inițial un substitut al pietrelor prețioase. Treptat, vasele din sticlă, apreciate pentru măiestria execuției, au devenit obiecte de uz cotidian.
Înainte de inventarea tehnicii suflării sticlei, meșterii antici realizau vasele prin procedee precum modelarea pe miez de nisip, tăierea sau prelucrarea la rece. Metoda formării pe miez de nisip a fost cea mai răspândită și a fost utilizată inclusiv pentru realizarea vaselor de tip alabastron.
Inițial confecționate din alabastru – piatra care le-a dat și numele – aceste vase au fost ulterior realizate și din ceramică sau sticlă. Tehnica presupunea modelarea unui miez din nisip și argilă, peste care era aplicată sticla topită, urmată de rotirea și decorarea vasului. După răcire, miezul era îndepărtat, rezultând un recipient gol, de mici dimensiuni, cu pereți groși și decoruri în culori intense.
Un astfel de exemplar se află în colecția MINAC. Descoperit la Vadu, la aproximativ 10 kilometri de Histria, alabastronul este realizat din sticlă groasă, cu aspect mat, având o lungime de circa 12 centimetri.
Piesa prezintă deteriorări în partea inferioară și la buză, iar una dintre toarte este spartă. Corpul vasului este decorat cu linii în zigzag, în nuanțe de galben și verde, iar toartele sunt aplicate ușor asimetric.
Exponatul este datat în secolele VI–IV î.Hr. și reprezintă unul dintre cele mai vechi obiecte din colecția muzeului, fiind încadrat în seria balsamariilor alexandrine și mediteraneene. Specialiștii consideră că piesa provine din import, cel mai probabil din Alexandria.
Reclama zilei: A sosit untură de pește proaspătă veritabilă de morun, calitate garantată, importațiune directă din Norvegia, la Drogueria Medicinală Al. I. Heidenbusch, strada Carol (sub Hotelul Regal).
L.M.
