Orașul de la malul mării, dezvoltat de-a lungul timpului peste bătrânul Tomis, încă ascunde povești: unele uitate, altele mai puțin cunoscute. Pereții monumentelor ori ai caselor cu arhitectură deosebită păstrează fragmente importante din istoria urbei. Din nefericire, unele dintre aceste clădiri nu mai există astăzi, însă mărturiile și relatările istoricilor continuă să uimească. De pildă, pe una dintre cele mai boeme artere ale Constanței – strada Nicolae Titulescu – dăinuie imobile superbe, uneori umbrite de disonanța urbanistică dezvoltată de-a lungul vremii.
Lângă Casa Theiler, monument de patrimoniu care, din nefericire, este astăzi ocupat de persoane mai puțin prietenoase cu istoria orașului — însă vom reveni asupra poveștii clădirii într-o ediție viitoare — a existat cândva unul dintre hotelurile de marcă ale Constanței.
Istoricul Cristian Cealera propune astfel o incursiune într-o poveste mai puțin cunoscută a orașului, concentrându-se asupra istoriei parcărilor din vechiul centru al Constanței. Pe strada Nicolae Titulescu, în spatele unei parcări aparent banale, se afla în secolul al XIX-lea Hotel Danubius (mai târziu Hotel Metropol), loc în care, în anul 1864, a poposit Alexandru Ioan Cuza pentru câteva ore, după o călătorie cu trenul britanic de la Cernavodă, înainte de a pleca spre Constantinopol pentru o întâlnire cu Sultanul Abdul-Aziz.
„Probabil ar trebui să scriem, la un moment dat, o poveste mai puțin știută a orașului nostru. Nu este o glumă, dar am putea să scriem cartea «Istoria parcărilor din Constanța». Pentru că și parcările orașului vechi sunt încărcate de istorie.
Ne aflăm pe strada Nicolae Titulescu. În spatele meu este o parcare aparent banală, dar vreau să faceți un exercițiu de imaginație și să vă întoarceți în timp până în secolul al XIX-lea.
Suntem în anul 1864, iar în spatele meu se află o clădire foarte frumoasă, numită Hotel Danubius, cunoscută mai târziu drept Hotel Metropol. În acest loc a venit nimeni altul decât Alexandru Ioan Cuza.
Alexandru Ioan Cuza ajunge în iunie 1864 la Constanța, la Kiustenge, după ce a călătorit cu trenul de la Cernavodă la Constanța — trenul englezesc, deoarece era operat de o companie britanică. Nu a stat foarte mult în orașul nostru, aproximativ trei ore. A băut o cafea la Danubius, după care s-a urcat pe un vas și a plecat la Constantinopol, unde s-a întâlnit cu Sultanul Abdul-Aziz”, a relalat Cristian Cealera.

Despre Hotelul Metropol, în cartea „Constanța veche – restituiri necesare”
Un hotel de clasa a II-a, considerat al doilea după hotelul „Carol”, a fost „Metropol”, despre care M. Ionescu-Dobrogianu arată, atât în text, cât și în planul de la finalul monografiei sale „Tomi-Constanța”, publicată în 1931, că ar fi fost același cu „Danubiu”.
Așa cum apare în ordonanța prefectului Remus Opreanu, prin care erau denumite străzile, la începutul anului 1879 hotelul era menționat ca reper pentru debutul străzii Ovidiu. Totodată, istoricul amintește că: „Am moștenit de la turci două hoteluri: Danubiu și Bizanț”.
Hotelul „Metropol” apare în surse din anii 1885, 1892 și 1924 ca fiind situat pe strada Elenă (Lascăr Catargiu, actuala Nicolae Titulescu). Descris ca funcționând permanent și dotat cu „sobe de teracotă, băi și instalațiune proprie de apă”, hotelul avea și prețuri pe măsură. Dacă la hotelul „Danubiu”, în anii 1881–1882, o cameră costa 4 lei pe zi, iar mâncarea 6 lei, în condițiile în care la terasa din Piața Independenței o halbă de bere costa 15 parale, cazarea la „Metropol” ajungea, în 1885, la 8 lei pe zi.
Parcarea de pe strada Mircea cel Bătrân și povestea Templului Sefard
De asemenea, pe strada Mircea cel Bătrân, o parcare din prezent a fost odinioară locul Sinagogii Sefarde, un edificiu în stil gotic construit pentru comunitatea evreiască occidentală din Constanța.
Templul, considerat unul dintre edificiile reprezentative ale orașului de început de secol XX, s-a degradat treptat și a fost demolat în anii 1980, din cauza problemelor structurale și a diminuării comunității evreiești locale, după ce numeroși membri emigraseră în Israel.
Un edificiu impunător, realizat în stil gotic, Templul evreiesc de rit spaniol (sefard-romaniot) se remarca printre construcțiile Constanței de altădată. Astăzi, din el a mai rămas doar amintirea.
Istoricul Cristian Cealera vorbește și despre această filă pierdută din istoria orașului: „Atunci când vă plimbați pe strada Mircea, există o parcare aparent neimportantă, însă și acolo a existat cândva un edificiu emblematic al orașului nostru. Este vorba despre Sinagoga Sefardă sau Templul Spaniol, o sinagogă construită în stil gotic.
Foarte mulți evrei occidentali au locuit la Constanța. În anii ’80 însă, sinagoga a fost demolată, deoarece avea probleme la fundație și suferise inclusiv în urma cutremurului din 1977. Între timp, o mare parte a comunității evreiești părăsise România și plecase în Israel. Nu mai exista o comunitate sefardă care să aibă puterea financiară necesară pentru întreținerea acelui lăcaș de cult.
Aceste parcări îmi spun povești de demult. Trebuie doar să căutăm și să înțelegem că istoria orașului nostru este una fascinantă”, a conchis istoricul Cristian Cealera.
Date despre Templul Sefard
La începutul secolului al XX-lea, mai exact în anul 1905, pe strada Mircea nr. 18 a fost ridicat Templul israelit de rit spaniol, unul dintre cele mai impresionante edificii ale vechii Constanțe. Construit în stil neogotic catalan, după planurile arhitectului Adolf Linz, lăcașul impresiona prin dimensiuni, vitraliile decorate cu Steaua lui David, arcadele gotice și elementele arhitecturale specifice marilor catedrale europene. Clădirea avea o navă centrală monumentală și două nave laterale, fiind considerată un simbol al comunității evreiești sefardo-romaniote din oraș.
Destinul templului s-a schimbat însă dramatic în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când edificiul a fost transformat în depozit pentru alimente și echipamente militare. În anii care au urmat, clădirea s-a degradat treptat, iar după plecarea unei mari părți a comunității evreiești din Constanța și avariile provocate de cutremurul din 1977, templul a fost abandonat. În cele din urmă, după mai multe încercări eșuate de consolidare, monumentul a fost demolat în anii 1980.
Terenul pe care s-a aflat odinioară sinagoga a fost folosit ulterior ca stație GPL și apoi ca parcare. În anul 2018, proprietatea, cu o suprafață de aproximativ 500 de metri pătrați, a fost vândută.
Loredana MIHAI





























