O profesoară de la Școala Gimnazială nr. 23 din Constanța a acționat în judecată unitatea de învățământ, solicitând suspendarea unei decizii prin care i-a fost redus salariul de bază pe o perioadă de trei luni, sub forma unei sancțiuni. Tribunalul Constanța a respins cererea profesoarei, însă aceasta a atacat decizia la Curtea de Apel.
Totul a început în luna mai a acestui an când conducerea Școlii Gimnaziale nr. 23 Constanța a decis sancționarea disciplinară a profesoarei în cauză, sancțiune care s-a concretizat în reducerea salariului de bază cu 15% pentru o perioadă de trei luni.
Nemulțumită de sancțiune, reclamanta s-a adresat instanței de contencios administrativ și a cerut, pe deoparte, anularea sancțiunii, iar separat a solicitat suspendarea acesteia până la soluționarea definitivă a primei cereri, de anulare, asta pentru a nu produce efecte pe parcursul procesului.
În motivarea cererii, profesoara a susținut că procedura disciplinară a fost marcată de nereguli. Printre acestea, a invocat constituirea nelegală a comisiei de cercetare, acuzând o lipsă de imparțialitate a președintelui acesteia. Apoi a subliniat existența unei contradicții între raportul de cercetare disciplinară, care propunea o tăiere salarială de 10%, și decizia finală a conducerii, care a majorat procentul la 15%.
Reclamanta a argumentat că măsura îi provoacă o pagubă iminentă, afectându-i substanțial veniturile, evaluarea anuală și prestigiul profesional.
Motivarea instanței: Lipsa condițiilor legale pentru suspendare
La începutul lunii iulie, Tribunalul Constanța a analizat solicitarea și a decis respingerea acesteia, pe motiv că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de lege pentru suspendarea unui act administrativ.
Un prim aspect reținut de magistrați a fost faptul că profesoara sancționată nu a formulat o plângere prealabilă împotriva deciziei de sancționare, aceasta fiind o condiție obligatorie.
În același context, instanța a stabilit că sancționarea unui cadru didactic nu reprezintă un act administrativ în sensul strict al legii, ci se circumscrie dreptului muncii, conform noii Legi a învățământului preuniversitar (Legea nr. 198/2023).
Totodată, instanța a apreciat că reclamanta nu a demonstrat existența unei „pagube iminente”, reducerea cu 15% a salariului nefiind de natură să îi pericliteze în mod dramatic posibilitatea de a-și asigura întreținerea.
Procesul continuă la Curtea de Apel
După pronunțarea Tribunalului, prin care i-a fost respinsă cererea de suspendare, profesoara a declarat recurs la Curtea de Apel Constanța.
În paralel, din cauza impactului financiar, aceasta a depus și o cerere de ajutor public judiciar. Următorul termen al procesului a fost fixat de magistrații Curții de Apel pentru data de 5 noiembrie a anului curent.
Precizăm că informațiile au fost obținute din surse oficiale.
Daniel ALBU




























Oamenii numiți în funcții de conducere care ajung să folosească autoritatea instituțională pentru a-i sancționa sau intimida pe cei cu opinii profesionale diferite devin deosebit de periculoși pentru climatul școlar, pentru libertatea de exprimare și pentru funcționarea corectă a instituției. Un caz asemănător s-a petrecut și la Liceul Economic „Virgil Madgearu” din Constanța, unde directoarea, cu sprijinul membrilor Consiliului de administrație, mi-a diminuat pontajul cu 10 ore de muncă dintr-o singură zi. Mai întâi, CA a adoptat o hotărâre prin care erau eliminate 8 ore, apoi a revenit cu o altă hotărâre și a majorat numărul la 10 ore. În urma sesizării mele, Inspectoratul Teritorial de Muncă a efectuat un control inopinat și a dispus plata drepturilor salariale reținute, banii fiind ulterior virați în contul meu. Așadar, măsura conducerii nu a rezistat verificării instituției competente în domeniul relațiilor de muncă. Am sesizat și Inspectoratul Școlar Județean cu privire la nerespectarea ROFUIP, însă acesta mi-a comunicat, în esență, că problema nu ar intra în atribuțiile sale. Un asemenea răspuns este greu de înțeles, câtă vreme inspectoratele școlare au, prin lege, atribuții de îndrumare și control asupra unităților de învățământ. Cazul arată cât de ușor pot fi folosite hotărârile Consiliului de administrație împotriva unui profesor și cât de important este ca persoanele afectate să sesizeze instituțiile competente și să conteste măsurile pe care le consideră nelegale.