Un bărbat care și-a agresat fosta iubită, având emis împotriva sa un ordin de protecție în acest sens, s-a prezentat în instanță, solicitând scoaterea obligației de a purta un dispozitiv electronic de monitorizare pe motiv că pleacă frecvent din țară. Judecătorii au analizat solicitarea.
Lucrătorii de poliție din cadrul Poliţiei Medgidia au fost sesizați, la data de 3.07.2026, prin apel la numărul de urgență de către o femeie care reclama faptul că aceasta a fost agresată de către fostul său concubin, numitul Salatin I., persoană împotriva căreia mai fusese emis un ordin de protecţie la data de 30.06.2026.
Această faptă a fost comisă în momentul în care victima s-a întors acasă şi l-a găsit pe agresor aşteptând-o în curtea imobilului.
Deplasându-se la fața locului, organele de poliție au identificat-o pe victimă, aceasta prezentând leziuni la nivelul feţei şi membrelor.
Instanţa a reținut că victima a formulat plângere penală împotriva pârâtului pentru agresiunile suferite în ziua de 03.07.2026.
În urma cercetărilor, el a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii ”lovirea sau alte violențe”.
Astfel, împotriva bărbatului a fost emis un ordin de protecție valabil 12 luni.
Doar că, pe 18 iulie 2026, el s-a prezentat în instanță, solicitând să nu mai poarte dispozitiv electronic de monitorizare, motivând că pleacă des din țară.
Analizând cererea, judecătorii din Medgidia au decis să i-o respingă.
”Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanţa expune următoarele considerente:
În fapt, reclamantul precizează că dorește să părăsească teritoriul țării, având în vedere faptul că desfășoară activități de transport rutier de persoane și mărfuri, care presupun deplasări transfrontaliere frecvente și într-un interval de timp scurt şi nu poate trece punctele de frontieră purtând dispozitivul electronic de supraveghere.
În ceea ce priveşte cererea de înlăturare permanentă a dispozitivului electronic, instanţa o va respinge ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente.
Instanţa reţine că reclamantul a indicat că desfășoară activități de transport rutier de persoane și mărfuri, care presupun deplasări transfrontaliere frecvente. Cu toate acestea, se observă nu au fost depuse dovezi în acest sens, precum contract de muncă, bilet de cazare etc.
Totodată, instanţa reţine că în aprecierea necesității menținerii măsurii, are în vedere natura și gravitatea conduitei imputate persoanei supravegheate, respectiv împrejurarea că aceasta a exercitat acte de violență fizică asupra victimei în mod repetat. O asemenea conduită relevă un potențial concret de încălcare a normelor de conduită și justifică o evaluare prudentă a riscului pentru persoana vătămată.
De asemenea, deși la termen, victima, prin intermediul apărătorului convențional, a declarat că se simte în siguranţă chiar dacă dispozitivul nu este instalat, instanța nu poate ignora relevanța și implicațiile incidentului violent anterior, neputând fi considerat lipsit de fundament în contextul concret al cauzei. În aceste condiții, menținerea unui mecanism de supraveghere constituie o garanție suplimentară pentru respectarea obligațiilor stabilite și pentru protejarea victimei.
Instanța are în vedere și faptul că, în susținerea solicitării de înlăturare permanentă a dispozitivului, persoana supravegheată nu a depus niciun înscris care să demonstreze caracterul temporar și frecvent ale presupuselor deplasări în afara țării și nici care să ofere suficiente garanții cu privire la conduita ulterioară a acesteia.
Prin urmare, în absența unor elemente noi, obiective și verificabile care să conducă la concluzia diminuării semnificative a riscului și a dispariției necesității supravegherii, instanța apreciază că înlăturarea permanentă a dispozitivului ar fi prematură”, potrivit instanței de judecată.
Liliana BELCIUG
