Administrația Bazinală de Apă Dobrogea – Litoral (ABADL) a pierdut definitiv procesul intentat Pescăriei lui Matei, de la Agigea, prin care revendica o porțiune din terenul acestei localități, folosit de familia Datcu, Matei și Liliana Camelia.
Procesul dintre Apele Române, prin ABADL, și Pescăria lui Matei s-a finalizat la Înalta Curte de Casație și Justiție, cea care a dat verdictul final în această acțiune civilă intentată de stat. Vorbim de o revendicare imobiliară, miza fiind o suprafață de teren de la Agigea.
În speță, ABADL a cerut în instanță ca o suprafață de 2.800 mp de teren să fie restituită în patrimoniul public al Statului Român și în administrarea sa și rectificarea cărții funciare în sensul radierii mențiunilor cu privire la dreptul de proprietate înscris în favoarea familiei Datcu asupra terenului aflat în litigiu. Mai mult, reclamanta a cerut și anularea Contractului de vânzare-cumpărare nr. 1576/18.06.2004.
Așa cum am mai arătat, în cererea de revendicare, reclamanta ABADL a invocat dispozițiile Constituției României potrivit cărora este stabilit dreptul de proprietate și dreptul de administrare asupra plajelor litoralului românesc, faleza și plaja mării fiind declarate ca aparținând domeniului public al statului. În virtutea dreptului de administrare, statul are dreptul și obligația de a întreprinde toate acțiunile necesare în vederea protejării patrimoniului public, inclusiv acela de a acționa în instanță pentru restituirea bunurilor intrate nelegal în posesia terților.
De asemenea, reclamanta a mai arătat că, actualmente, porțiunea disputată se află în posesia familiei Datcu, Matei și Liliana Camelia, care a intabulat-o în favoarea ei, dar a invocat și prevederi din Constituția României privind inalienabilitatea bunurilor care, potrivit Legii Fundamentale, constituie obiect al dreptului de proprietate publică și impune imposibilitatea dobândirii acestora de către terți, prin oricare alt mod de dobândire reglementat de lege.
Ca urmare, actele juridice încheiate cu încălcarea principiului inalienabilității dreptului de proprietate publică sunt lovite de nulitate absolută, nulitate care ar afecta, prin urmare, toate actele încheiate de familia Datcu prin care a inclus în patrimoniul propriu bunuri aflate, prin lege, în domeniul public de interes național.
Ce spune Matei Datcu, în replică
La rândul lor, Matei și Liliana Camelia Datcu au arătat că au obținut acest sector de plajă în urma unei licitații publice organizate de Primăria Agigea, în 2004.
Ulterior, în baza Hotărârii Consiliului Local Agigea nr. 25/17.01.2014 și conform extrasului de carte funciară, a actului administrativ nr. 12860/28.07.2014 emis de Primăria Agigea și a actului administrativ nr. 1441/18.11.2014, Comuna Agigea, prin primar, și Consiliul Local Agigea au înscris provizoriu în Cartea funciară suprafața de 1.354 mp. Conform demersurilor efectuate de Datcu, a fost emis un răspuns conform căruia nu a fost emisă Hotărâre de Guvern privind introducerea în domeniul public a suprafeței de 1.354 mp, inventariată de Comuna Agigea.
În urma analizării schițelor cadastrale, a reieșit că documentația cadastrală (întocmită în anul 2009) nu coincide cu schița cadastrală originală din anul 2004, în ceea ce privește linia trasată în partea de sud-vest a proprietății și colțul acesteia. Apoi, comparând aceste schițe cu cele care au stat la baza cadastrului întocmit de Comuna Agigea, a rezultat că suprafața de plajă a fost „translatată“, iar terenul intabulat de Comuna Agigea (pentru crearea respectivei alei a golfului) se suprapune cu o parte din terenul din proprietatea lui Datcu.
Astfel, comparând schița care a însoțit contractul de vânzare-cumpărare din anul 2004 cu cea din dosarul cadastral care a stat la baza intabulării din 2010, se observă că proprietatea a fost scriptic translatată spre plajă, cu aproximativ 6,5 m.
Pentru a nu intra într-o situație incertă, în 2013 a fost încheiat un contract pentru întreaga suprafață intabulată în proximitatea terenului, respectiv de 1.617 mp, care cuprinde și suprafața generată de „translatarea“ proprietății cu cei 6,5 m.
În consecință, au apreciat pârâții că nu ocupă nelegal nicio suprafață care aparține domeniului public al statului. În ceea ce privește acțiunea în revendicare intentată de ABADL, au arătat pârâții că aceasta solicită revendicarea suprafeței de 2.800 mp, despre care susține că reprezintă plajă și face parte, astfel, din domeniul public al statului. Reclamanta nu ar fi făcut dovada pretențiilor sale cu nicio probă ori măsurătoare care să ateste situația cu care a sesizat instanța de judecată. Mai mult, o mare parte din terenul revendicat cu titlu de plajă nu ar avea nici pe departe astfel de caracteristici.
Toate instanțele au respins acțiunea
Prima instanță, Tribunalul Constanța, a respins, pe fond, acțiunea ABADL ca nefondată, pe 18 iunie 2024, ținând cont că terenul aflat în litigiu a fost cumpărat în urma organizării unei licitații.
Cazul a ajuns la Curtea de Apel, unde completul format din doi judecători a respins apelul formulat de ABADL, menținând sentința primei instanțe.
Mai departe, cei de la Apele Române au atacat cu recurs, la Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ), ca o ultimă carte în acest proces. Nu a fost să fie nici acum, pentru că instanța supremă a respins miercuri, 17 septembrie, recursurile ca nefondate.
„Constată nule recursurile declarate de reclamanţii Administraţia Naţională «Apele Române», prin Administraţia Bazinală de Apă Dobrogea Litoral, şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor, prin Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi – Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Constanţa, împotriva Deciziei nr. 222/C din 18 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Constanţa – Secţia I civilă. Definitivă“, potrivit verdictului final pronunțat de ÎCCJ.
Daniel ALBU
