”Am 5 popriri, iar din salariul net de 2900 de lei, am mai primit doar 500 de lei. Contabila mi-a zis că am popriri și doar atât o să primesc, dar nici nu mi-a dat vreun document justificativ privind această situație. Eu nu sunt sigur că restul salariului, care a fost oprit, se duce la acele popriri. Am înțeles că nu au voie să oprească mai mult de 50% din salariu. Ce părere aveți, cum e normal și legal să procedez?”
Este unul dintre multele mesaje postate pe un forum de consultanță juridică, unde cetățenii adresează și așteaptă unele îndrumări.
Situațiile în care un angajat se confruntă cu multiple dosare de executare silită ridică frecvent probleme în contabilitatea firmelor, ducând uneori la rețineri abuzive care lasă salariatul fără mijloacele minime de subzistență. În aceste situații angajatorul are calitate de terț poprit, iar când primește adrese de înființare a popririi, are obligația legală de a reține și de a consemna sau vira sumele urmăribile, dar exclusiv în limitele de protecție stabilite de lege.
În cazul în care există mai multe popriri, iar sumele solicitate de creditori depășesc partea din salariu care poate fi urmărită legal, angajatorul trebuie să rețină numai suma urmăribilă și să îi înștiințeze pe executorii judecătorești despre existența celorlalte popriri. Distribuirea banilor între creditori se realizează potrivit regulilor aplicabile executării silite.
Vorbim despre o măsură de protecție din partea legii față de salariat, pentru a se asigura că cel din urmă nu rămâne ”pe zero” și că rămânem cu un buget minim pentru a putea supraviețui pe perioada executării.
În situația descrisă mai sus de către persoana respectivă, reținerea unei sume mai mari decât plafonul legal ar putea reprezenta o încălcare a legislației muncii și a normelor privind executarea silită. Situația trebuie însă verificată pe baza calculului salarial, a extrasului de cont și a actelor din dosarele de executare, pentru a se stabili dacă suma a fost reținută de angajator sau dacă o parte din bani a fost indisponibilizată ulterior de bancă.
Limitele legale ale reținerilor din salariu
Regimul reținerilor din veniturile salariale este reglementat strict și clar prin Articolul 729 din Codul de procedură civilă. Legea protejează venitul angajatului, stipulând că salariul nu poate fi urmărit integral.
Limitele maxime pot fi: până la 1/3 (o treime) din venitul lunar net, pentru acoperirea datoriilor obișnuite (credite bancare neachitate, facturi restante, debite fiscale) sau până la la 1/2 (jumătate) din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligație de întreținere (pensie alimentară – n.r.) sau alocație pentru copii.
Legea instituie o protecție suplimentară pentru persoanele care obțin venituri mai mici decât salariul minim net pe economie. În această situație, veniturile pot fi urmărite numai asupra părții care depășește jumătate din cuantumul salariului minim net.
Ce se întâmplă când există mai multe popriri
Conform aceluiași articol menționat, alineatul (2), atunci când asupra aceluiași venit există mai multe urmăriri (două, cinci sau mai multe popriri), reținerea totală nu poate depăși jumătate (50%) din venitul net lunar, indiferent de natura sau valoarea cumulată a datoriilor, în afara situațiilor în care legea prevede în mod expres altfel.
Practic, persoana care înregistrează venituri asupra cărora au fost instituite mai multe popriri, trebuie să poată supraviețui, deci este interzisă reținerea a mai mult de jumătate din salariul lunar, porivit legii.
Luând ca exemplu practic situația descrisă la începutul articolului, dacă suma de 2.900 de lei reprezintă salariul net efectiv datorat pentru luna respectivă, iar singurele rețineri sunt cele cinci popriri, suma maximă care poate fi reținută cumulat de către angajator este de 1.450 de lei. Restul de 1.450 de lei trebuie virat angajatului.
O reținere care lasă salariatul cu doar 500 de lei dintr-un salariu net de 2.900 de lei, ceea ce ar însemna reținerea a aproximativ 82% din venit, depășește plafonul legal dacă diferența a fost oprită integral de angajator în cadrul popririlor.
O asemenea situație poate atrage răspunderea civilă a angajatorului, obligația de restituire a diferenței și, după caz, sancțiuni contravenționale. Depășirea plafonului nu constituie însă automat o infracțiune, răspunderea penală putând fi discutată numai dacă sunt identificate fapte suplimentare care întrunesc elementele unei infracțiuni.
Dreptul la informare și documente justificative
Potrivit Articolelor 168 și 169 din Codul Muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății, iar reținerile salariale pot fi efectuate numai în cazurile și în condițiile prevăzute de lege.
Aceste articole nu instituie însă o obligație generală a angajatorului de a elibera lunar un „fluturaș de salariu”. Salariatul poate solicita în scris un calcul detaliat al drepturilor salariale și al reținerilor care îl privesc, cu indicarea sumelor reținute în baza popririlor, a dosarelor de executare și a executorilor către care au fost consemnate sau virate sumele.
În ceea ce privește adresele de înființare a popririlor, obligația legală de a-l înștiința pe debitor și de a-i comunica o copie a adresei de poprire revine executorului judecătoresc. Debitorul are, de asemenea, dreptul să consulte dosarul de executare și să solicite adeverințe sau copii certificate de pe actele acestuia, pe cheltuiala sa.
Afirmațiile verbale ale angajatorului sau al contabilului nu sunt suficiente pentru clarificarea situației. Salariatul trebuie să poată verifica modul în care a fost calculat salariul, ce sume au fost reținute și în baza căror dosare de executare au fost efectuate reținerile.
Pașii legali pentru soluționarea situației
Pentru a clarifica și remedia o posibilă reținere abuzivă, salariatul trebuie să renunțe la simplele discuții verbale cu angajatorul sau cu reprezentanții acestuia (contabili etc) și să acționeze formal.
În primul rând, este necesară depunerea unei solicitări scrise la registratura angajatorului, redactată în două exemplare, prin care se cere comunicarea calculului detaliat al salariului, a sumelor reținute prin poprire, a dosarelor de executare în baza cărora s-au făcut reținerile și, dacă angajatorul acceptă, a copiilor adreselor de înființare a popririlor și a dovezilor privind consemnarea sau virarea banilor.
Este important ca exemplarul păstrat de angajat să primească număr de înregistrare, dată și semnătură.
În paralel, salariatul trebuie să se adreseze executorilor judecătorești menționați în dosarele de executare, pentru a obține copii de pe actele dosarelor și o situație actualizată a sumelor încasate. Dacă nu a primit adresele de poprire, acesta poate solicita executorilor comunicarea sau eliberarea copiilor respective.
Dacă verificările confirmă depășirea pragului legal de 50% prevăzut de Codul de procedură civilă, pasul următor constă în notificarea scrisă a angajatorului pentru rectificarea calculului salarial și restituirea diferenței reținute fără respectarea limitelor legale. Executorii judecătorești implicați trebuie, de asemenea, informați imediat despre existența tuturor popririlor și despre eventuala depășire a plafonului.
În situația în care compania refuză primirea cererilor, acestea pot fi transmise prin poștă, cu confirmare de primire, prin curier sau printr-un mijloc electronic care permite dovedirea transmiterii. Dacă angajatorul refuză să clarifice calculul sau continuă reținerile peste plafonul legal, salariatul se poate adresa Inspectoratului Teritorial de Muncă.
Inspectorii de muncă pot verifica documentele salariale, modul de calcul și legalitatea reținerilor și pot dispune măsuri sau sancțiuni în limitele competențelor lor. Totuși, ITM nu anulează actele de executare silită și nu înlocuiește instanța de judecată în soluționarea definitivă a litigiului privind restituirea banilor.
Dacă angajatorul nu restituie diferența reținută nelegal, salariatul poate deschide o acțiune la Tribunal pentru recuperarea drepturilor salariale, angajatorul urmând să fie chemat în judecată în calitate de pârât. Litigiile de muncă sunt scutite de taxa judiciară de timbru, iar drepturile salariale pot fi solicitate, de regulă, în termen de trei ani de la data la care erau datorate.
Separat, dacă problema privește legalitatea executării silite, a adresei de poprire sau a unui act efectuat în dosarul de executare, salariatul poate formula o contestație la executare la instanța competentă, de regulă Judecătoria care are calitatea de instanță de executare.
Contestația la executare este supusă, de regulă, unui termen de 15 zile de la comunicarea actului sau de la data la care persoana a luat cunoștință de acesta. În cazul popririi asupra unor venituri periodice, termenul începe cel mai târziu la data efectuării primei rețineri. Spe deosebire de litigiul de muncă, contestația la executare nu este automat scutită de taxa judiciară de timbru.
Angajatorul nu este chemat automat în garanție în cadrul contestației la executare. Acesta poate fi implicat în proces în calitate de terț poprit dacă obiectul concret al contestației și măsurile solicitate impun participarea sa.
Daniel ALBU
