Ambasadorul Rusiei a lăsat diplomaţia deoparte: „România când îşi va cere scuze pentru atrocităţile din timpul lui Antonescu?”

Atmosfera de la dezbaterea organizată la Constanţa a fost în general tensionată / Singura oficialitate care a reacţionat după “dezbaterea” iniţiată de Ambasada Federaţiei Ruse în România, primarul Decebal Făgădău: „Îndemn diplomații străini și liderii comunităților etnice locale la echilibru”

Acţiunile Federaţiei Ruse în legătură cu Ucraina şi Georgie au fost taxate la Constanţa de participanţii la o „dezbatere” iniţiată de Excelenţa Sa, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar Valeri Kuzmin. O iniţiativă menită să propăvăduiască viziunea Rusiei în legătură cu Uniunea Europeană şi să convingă publicul că istoria este aşa cum o prezintă diplomatul Valeri Kuzim a dezvăluit sentimentele românilor în legătură cu federaţia despre care se spune, sub formă de glumă, că „are graniţele unde vrea ea”.

La propunerea Ambasadei Federaţiei Ruse în România, la Constanţa a avut loc un eveniment care a stârnit controverse, replici acide şi un protest al tătarilor care susţin independenţa Crimeei. Excelenţa Sa, Valeri Kuzmin, ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Federaţiei Ruse în România, a lansat invitaţia la „un dialog” cu tema „Relaţiile dintre U.E., România şi Rusia: istorie şi perspective”. Acţiunea, desfăşurată vineri, 28 februarie, la Univeristatea „Andrei Şaguna”, a fost gândită să se desfăşoare pe parcursul unei ore în care ambasadorul să vorbească şi să răspundă întrebărilor. Discuţiile au depăşit orarul stabilit; discursul ambasadorului a fost întrerupt, la un moment dat, şi de un participant care nu a mai suportat şi şi-a strigat supărarea: „Lăsați-ne cu textele astea, domnule ambasador, de ce nu vorbiți despre Crimeea? Plecați din Crimeea, criminalilor! Rușine!” – a spus bărbatul, în timp ce ieşea din sala în care avea loc evenimentul. În tot acest timp, în faţa universităţii avea loc un protest al tătarilor din Constanţa, care sunt solidari cu „fraţii din Crimeea”, anexată Rusiei.

E.S. Valeri Kuzmin s-a făcut remarcat în România prin declaraţii belicoase, aşa încât a fost o chestiune de timp până la o reacţie a celor prezenţi. Discursul ambasadorului a fost întrerupt de o întrebare legată de o temă sensibilă: graniţele – în acest context fiind subliniate acţiunile Rusiei în Ucraina -Crimeea, Georgia. A urmat un maraton de întrebări dure formulate de cei prezenţi în sală, toate pe subiecte şi nelinişti referitoare la politica externă a Rusiei, cu răspunsuri care s-au transformat în acuzaţii ori insinuări deranjante: bunăoară, la întrebarea când îşi va cere scuze Rusia pentru atrocitățile comise de Armata Roșie în România, asta în contextul în care Germania a făcut-o pentru perioada nazistă, reacţia diplomatului rus a venit ca o palmă: „România când îşi va cere scuze pentru atrocităţile din timpul regimului Antonescu?”. Ulterior, ambasadorul a evocat intenţia Rusiei de a dezvolta bune relaţii Federația Rusă şi că se are în vedere un dialog real, cu măsuri concrete de restabilire a încrederii, în relațiile cu partenerii săi internaționali. Afirmaţiile s-au bătut cap în cap cu “ieşirile” diplomatului, care a afirmat, cu o ocazie anterrioară, că Deveselu reprezintă o țintă a Forțelor Armate ruse. Nu a retractat declaraţiile.

Expertul în geopolitică Dorin Popescu a sintetizat perfect derularea evenimentului – fragment dintr-o postare pe Facebook: „ (…) Atmosfera a fost în general tensionată (acuze directe din sală privind politicile intervenționiste ale Rusiei în Crimeea, Donbas / Ucraina, Georgia etc., zeci de întrebări incomode, părăsiri ale sălii în semn de protest față de politicile asimilaționiste rusești asupra comunității tătare din Crimeea etc.). Mai mult, un mic grup de etnici tătari care condamnau agresiunea rusă asupra comunității tătare din Crimeea a protestat, în fața Universității, pe toată durata evenimentului. Publicul s-a arătat interesat atât de subiectele istorice controversate din istoria relațiilor româno-ruse și ruso-europene, cât și de temele fierbinți ale momentului (agresiunile rusești din Georgia și Crimeea și Donbas / Ucraina, autoizolarea Rusiei în plan internațional) etc. Publicul prezent în sală a taxat declarațiile oficiale antiromânești repetate ale liderilor ruși (d.e. cele potrivit cărora Deveselu reprezintă o țintă a Forțelor Armate ruse), politicile imperialiste și agresive ale Rusiei în regiune, indisponibilitatea la dialog a Kremlinului, anexarea ilegală a Crimeei, războiul din raioanele de est ale Ucrainei, războiul informațional desfășurat de Federația Rusă împotriva țărilor care nu împărtășesc aceeași viziune ideologică și aceleași interese etc. În subsidiar, diplomatul rus a fost chestionat în legătură cu posibilitatea ca Federația Rusă să își ceară scuze pentru atrocitățile comise de Armata Roșie în România, cu agresiunile împotriva propriilor cetățeni ruși (s-a invocat cazul Anna Politkovskaia), cu politicile expansioniste (rusești) care amenință suveranitatea și integritatea teritorială a unor țări din regiune, inclusiv România etc. Evaluări sintetice: Diplomatul rus a evitat aproape cu ostentație să răspundă întrebărilor, preocupărilor și îngrijorărilor legitime ale marii părți a publicului prezent în Sala Senatului, înlocuind răspunsurile la aceste îngrijorări cu lungi digresiuni irelevante (lipsite de concretețea așteptată de public). Argumentația diplomatului rus a fost însoțită permanent de interpretări pur ideologice privind relațiile cu UE, relațiile cu SUA, relațiile cu România, al doilea Război Mondial, ordinea actuală de drept internațional etc. Diplomatul nu a ieșit din cadrul ideologic rigid și strâmt al expunerii propriei perspective, preferând/încercând să exploateze această oportunitate prin transmiterea unilaterală de mesaje-țintă privind politica externă a Federației Ruse, situarea și rolul acesteia în ansamblul relațiilor internaționale de astăzi. Totodată, a fost evidentă utilizarea unui dublu limbaj, pe toată durata dezbaterii; în timp ce acesta a acuzat de turbulențele istorice și actuale pe toți ceilalți actori globali relevanți (evident, inamicul de serviciu fiind SUA), Moscova a beneficiat de disculpe a priori în discursul acestuia: regimul lui Antonescu ar fi comis “atrocități în afara teritoriului național” în al doilea război mondial (mesajul subliminal: România ar putea avea și ea motive de scuze), Maidanul de la Kiev ar fi fost provocat de “teroriști” care l-au expulzat ilegal pe președintele Ianukovici, războiul din raioanele de est ale Donbasului ar fi fost provocat de “naționaliștii” și “teroriștii” ucraineni, politicile hegemonice ale SUA sunt vinovate pentru dezordinile actuale în sistemul de drept internațional etc. Concluzia diplomatului rus este că întreaga comunitate internațională se află într-o culpă majoră de înțelegere a specificului rusesc/panslav, iar Rusia ar fi o frumoasă regină a eticii într-o lume ursuză și nevrotică. Practic, diplomatul rus a utilizat, (și) la Constanța, o colecție de rudimente ideologice, ratând încă o oportunitate de a ne convinge că Federația Rusă are în vedere un dialog real, cu măsuri concrete de restabilire a încrederii, în relațiile cu partenerii săi internaționali (UE, NATO, SUA, țările din regiunea extinsă a Mării Negre etc.), în pofida crizei acute de încredere în relațiile cu toți aceștia. În acest context, nu am putut să primesc răspunsuri concludente (…)”.

Din păcate, nici una din afirmaţiile E.S. Valeri Kuzmin, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Federaţiei Ruse în România, nu a stârnit vreun comentariu la nivel de Minister al Afacerilor Externe, politicieni de la vârf (premier – aflat, ca o coincidenţă, tot la Constanţa, pentru a dezbate cu liberalii subiectul candidaţilor la Consiliul Judeţean şi primărie – ori preşedintele ţării). Lipsa unei reacţii de la vârful statului român a fost „salvată”, spre finalul zilei, de o postare a primarului Constanţei, Decebal Făgădău (singurul care a reacţionat!, fie că ne place sau nu de el): „Am constatat cu îngrijorare că în ultimele 3 luni s-au intensificat acțiunile neprincipiale ale unor diplomați străini prezenți la Constanța, acțiuni ce pot afecta climatul de conviețuire interetnică și interconfesională în Dobrogea. Înțeleg interesul crescut al unor puteri regionale față de Dobrogea, mai ales în condițiile in care baza militară “Mihail Kogălniceanu” va deveni cea mai mare bază militară SUA din Europa, cu toate garanțiile de securitate și avantajele ce decurg pentru țara noastră. Dar, în numele locuitorilor municipiului Constanța, îndemn diplomații străini și liderii comunităților etnice locale la echilibru, la respectarea legislației naționale și a Convenției de la Viena privind relațiile diplomatice. Dobrogea a fost și TREBUIE să rămână un model de conviețuire interetnică”.

A.C.