Beția puterii am văzut-o de multe ori. E ușor de recunoscut. La fel, recunosc ușor și momentul intrării în pre-campanie. Înainte de alegeri, toți politicienii își aduc aminte să vină pe la Constanța după ce au stat la cald, la București, prin Parlament sau te-miri-pe unde, brusc își amintesc să sune lumea (cetățeni, presă).
De multe ori ne încântă: “Ia uite, m-a sunat marele politician, ce frumos, ce onoare!”. Aiurea! Are un interes, iar asta, după ani de presă, mi-a intrat foarte bine în cap. Așa că, atunci când le răspund la telefoane celor care își amintesc să zică “bună ziua” sau care brusc răspund când sunt sunați, deși o perioadă bună de timp au fost prea ocupați să o facă, știu clar că au interesul să își promoveze imaginea. Iar eu îmi voi vedea propriul meu interes: să aflu informații, să scriu ceea ce consider că interesează cetățeanul.
Așadar, nici o prietenie la mijloc, nici un “ha-ha, hi-hi” sau ironii că – vezi, Doamne – aș fi mai prietenă cu ăla sau cu celălalt. Prieteniile sunt în afara meseriei. Jurnaliștii nu sunt prietenii lui Georgescu sau ai lui Mitroi. Jurnaliștii nu se împart între “ăia ai lui Mitroi” sau “ăia ai lui Georgescu”. Colaborăm, nu aruncăm de pe bloc sau în mare dacă s-a “supi” Georgescu pe Mitroi sau Mitroi pe Georgescu.
Faptul că își permit politicienii să ne privească așa… cu o lejeritate și cu o tendință exagerată de a se trage de șireturi cu noi, jurnaliștii, e pentru că au citit prea multe sondaje despre relevanța presei în influențarea electoratului. Și studii. Dar le-au citit doar pe alea în care se spune că presa n-are așa importanță. Dar liderii de opinie au. Și nimic nu mă împiedică pe mine sau pe colegii mei să fim lideri de opinie atunci când lucrurile devin derapaje ale oamenilor îmbătați de putere.
E simplu ce spun: nu poți tu, politician, să mă cerți, să mă pui la colț, să mă “măscărești” prin mesaje cu insinuări de genul -“ții cu ăla, ba ții cu celălalt”, dorind astfel să îmi închizi gura, eventual să vin lângă tine și să îți dau scamele de pe sacou ori să îți aranjez scaunul la mese, să stai mai confortabil. Să nu ne confundăm rolurile, coborâți din copac!
Alexandra CUCU
