Deși cazurile în care o persoană decedează fără a lăsa în urmă niciun moștenitor sau testament sunt rare, soarta averii sale este strict reglementată de legislația din România. Prin procedura „moștenirii vacante”, casele, terenurile sau conturile bancare nu rămân abandonate, așa cum s-ar credea.
”Ce se întâmplă cu bunurile unei persoane care nu are niciun moștenitor, nici rude” – este o întrebare cel puțin interesantă care nu dă bătăi de cap prea multor persoane, întrucât sunt puțini cei care chiar nu au nici moștenitori și nici rude apropiate care să le moștenească bunurile.
Totuși, pentru aceste situații excepționale, legislația din România prevede proceduri specifice, astfel încât averea defunctului să nu rămână abandonată. În termeni de specialitate, această situație poartă denumirea de moștenire vacantă. Însă, așa cum arătam mai sus, cazurile de acest fel sunt rar întâlnite.
Conform Codului Civil român, atunci când o persoană decedează fără a lăsa în urmă succesori (nici legali, nici prin testament), ori în situația în care toți posibilii moștenitori au renunțat oficial la drepturile lor sau au fost declarați nedemni, patrimoniul celui decedat își găsește un nou titular.
Articolul 1135 din Codul Civil stipulează în mod expres că, în lipsa moștenitorilor legali sau testamentari, succesiunea este declarată vacantă.
Mai departe, soarta bunurilor este soluționată de dispozițiile articolului 1138 din același act normativ.
Chiar dacă unora o să li se pară nedrept sau exagerat, textul legii prevede că moștenirile vacante revin comunei, orașului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moștenirii (data decesului).
Odată preluate, aceste bunuri – fie că vorbim despre case, apartamente, terenuri sau conturi bancare – intră în domeniul privat al unității administrativ-teritoriale.
Practic, autoritatea locală devine moștenitorul persoanei fără aparținători. Excepție fac bunurile aflate în străinătate, care, conform aceluiași articol, revin statului român.
Dincolo de prevederile teoretice, tranziția acestor bunuri către primării implică o procedură strictă, gestionată notarial.
„Procedura nu operează de la sine, ci necesită constatarea oficială a vacanței succesorale de către un notar public. La cererea reprezentantului statului, se dezbate succesiunea, iar în momentul în care se emite certificatul de vacanță succesorală, unitatea administrativ-teritorială preia patrimoniul defunctului. Este esențial de știut că primăria preia atât activul, adică bunurile de valoare, cât și pasivul, respectiv datoriile lăsate în urmă de persoana decedată. Totuși, autoritatea locală va răspunde pentru aceste datorii doar în limita valorii bunurilor moștenite, nefiind obligată să acopere restanțele din bugetul local dacă pasivul depășește activul”, ne-a declarat avocatul Ionuț Cazan din Baroul Constanța.
Astfel, prin preluarea bunurilor de către autoritățile locale, acestea sunt reintroduse în circuitul civil. Administrațiile locale au dreptul să le valorifice, să le vândă la licitație sau să le schimbe destinația, fondurile obținute ajungând în bugetul comunității.
Daniel ALBU
