Peste 6.000 de sesizări privind dispariţii de copii au fost făcute în ultimul an! Organizaţia Salvaţi Copiii avertizează asupra vulnerabilizării sporite a copiilor în perioada de izolare socială. În perioada 30 aprilie 2019 – 20 mai 2020, au fost înregistrate 6.475 de sesizări privind minori care au dispărut de acasă, un bilanţ dramatic, în condiţiile în care 192 au vârste până la 10 ani, 1.623 cu vârsta cuprinsă între 10-14 ani şi 4.660 mai mari de 14 ani, potrivit datelor furnizate de Direcţia de Investigaţii Criminale din cadrul Inspectoratului General de Poliţie.
Organizaţia Salvaţi Copiii trage un semnal de alarmă asupra implicaţiilor pe termen lung ale acestui fenomen, agravat în perioada de izolare socială, care a expus copiii unui număr mai mare de situaţii de violenţă domestică, precum şi de diferite forme de abuz în mediul online.
În aceeaşi perioadă de timp, 6.742 de minori au fost găsiţi, dintre care:
– 207 cu vârste până la 10 ani;
– 1.711 cu vârsta cuprinsă între 10-14 ani;
– 4.824 mai mari de 14 ani.
Cele mai multe dispariţii au fost înregistrate la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti (sectoarele 1-6), Inspectoratul de Poliție al Județului (IPJ) Constanţa, IPJ Iaşi şi IPJ Bistriţa-Năsăud.
În peste 95% din sesizările de dispariţii este vorba de plecări voluntare, cele mai multe dispariţii fiind înregistrate în rândul adolescenţilor. În 40% dintre acestea, este vorba de plecări voluntare din centre, în vreme ce în cazul familiilor se înregistrează un procent de 60% de plecări intenţionate. Copiii pleacă intenţionat de la domiciliu sau din centrele de ocrotire a copiilor, pe o perioadă nedeterminată.
În ultimii 5 ani numărul sesizărilor dispariţiilor de copii aproape s-a dublat, astfel că în 2015 erau 3.736 de sesizări şi azi sunt 6.475 de sesizări.
Principalele motive care îi determină pe copii să îşi părăsească familia sau centrele de ocrotire sunt: neglijarea şi lipsa de supraveghere din partea adulţilor responsabili; conflictele repetate din familie; abuzurile asupra copiilor, fizice şi/sau emoţionale; lăsarea lor în grija bunicilor sau a altor rude, odată cu plecarea aparţinătorilor legali la muncă în străinătate; blocaje în comunicarea cu părinţii, cu precădere în situaţii dificile; abandonul şcolar şi influenţa/presiunea anturajului; consumul de alcool şi substanţe halucinogene; situaţia economică precară a familiei.
„Când un adolescent pleacă de acasă, el este deja într-o stare psiho-emoţională fragilă şi nu îşi dă seama că, în loc să găsească un refugiu, poate să cadă într-o capcană din care cu greu va fi tras înapoi. De aceea, programele de sprijin psihologic sunt esenţiale, mai ales zilele acestea, când copiii petrec mai mult timp în mediul online şi astfel devin mai vulnerabili în faţa diverselor forme de abuz şi exploatare. În acest context, Salvaţi Copiii România şi-a intensificat eforturile pentru a oferi sprijin psihologic părinţilor şi copiilor, atât prin intermediul liniilor telefonice, cât şi online„, a explicat Gabriela Alexandrescu, preşedintele executiv Salvaţi Copiii România.
Un copil dispare la două minute, în Europa
Datele furnizate de Federaţia Europeană pentru Copilul Dispărut şi Exploatat Sexual (Missing Children Europe), centralizate la nivel european, arată contextele dramatice în care ajung copiii dispăruţi, astfel că la fiecare două minute este raportată dispariţia unui copil.
De Ziua Internaţională a Copiilor Dispăruţi, care a fost marcată în 25 mai, Salvaţi Copiii România a atras atenţia asupra situaţiilor de risc în care pot ajunge copiii care pleacă de acasă sau din centre.
În acest sens, organizaţia realizează întâlniri cu consilierii şcolari pentru identificarea copiilor şi a familiilor aflate în situaţii de risc şi acordarea ajutorului necesar prin includerea lor în programele de consiliere, suport educaţional şi activităţi de timp liber, furnizate în Centrele de Consiliere pentru Părinţi, Centrele Educaţionale şi centrele „Creştem Împreună”, pentru copii ai căror părinţi muncesc în străinătate.
Mesajul „Fuga de acasă este o capcană, nu un refugiu!” este unul esenţial şi este nevoie de un efort susţinut pentru a avertiza asupra situaţiilor de risc în care copiii şi adolescenţii lipsiţi de sprijin pot lua decizii cu impact negativ major asupra siguranţei şi vieţii lor.
Alexandra VASILE
