Un proces civil ce dădea bătăi de cap judecătorilor începând cu anul 2020 s-a sfârșit în defavoarea reclamantului. Mai multe persoane s-au judecat pentru un teren de 80 de metri pătrați, care făcea parte, inițial, dintr-o curte proprietate privată a reclamantului din acest dosar. Acesta a apelat la ajutorul instanței pentru a putea redobândi terenul care, spune el, este ocupat abuziv și pe care se află și o construcție pe care nu o dorește. Timp de patru ani a durat procesul, iar neînțelegerile dintre cei doi ar părea că sunt mai vechi de atât.
În speță, vorbim de un teren din localitatea constănțeană Gârliciu, care a devenit mărul discordiei între mai multe persoane care, inițial, se aflau în relații bune. Reclamantul T.V. a cerut în instanță să fie repus în drepturi, considerând că este proprietar de drept, dar a cerut și obligarea celui care ocupă terenul să-și demoleze spațiul comercial.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul terenului în suprafață de 600 mp. Acesta a aparținut tatălui său, care a decedat în 2008, iar printr-un certificat de moștenitor, reclamantul a moștenit acest teren în totalitate. Tot reclamantul susține că tatăl său i-a închiriat lui S.M. o suprafață de teren de circa 80 mp, din curtea lor, pentru ca acesta să ridice o construcție provizorie, cu destinație de spațiu comercial. Totodată, i-a permis pârâtului să folosească, pentru funcționarea magazinului său, curent electric din cel furnizat la adresa lor.
Pentru aceasta, chiriașul i-a achitat, lunar, o sumă în care era cuprins și costul curentului electric. După moartea tatălui reclamantului, S.M. – pârâtul – a plătit câteva luni mamei reclamantului, apoi nu a mai plătit nimic, motiv pentru care aceasta i-a tăiat curentul.
Pârâtul a găsit o altă sursă de curent, de la un vecin aflat în apropiere, iar de curând, reclamantul a aflat că pârâtul ar fi încheiat un contract cu furnizorul de energie, ceea ce i se pare imposibil în lipsa unui act de proprietate.
În ceea ce privește existența magazinului pe teren, mama reclamantului nu a putut lua nicio măsura, având în vedere că nu ea este proprietara lui. Însă reclamantul – fiul defunctului -, fiind moștenitor, l-a contactat pe chiriaș și i-a cerut să ridice magazinul de pe terenul său, însă acesta nu a dat curs solicitării și i-a propus reclamantului să îi vândă terenul pe care este amplasată construcția, fapt cu care reclamantul nu a fost de acord.
Situația s-a schimbat
În data de 22.01.2021, pârâtul S.M. a depus la dosarul cauzei documente care aveau să răstoarne toate probele depuse de reclamant, plus o cerere prin care solicita să i se recunoască lui, de data aceasta (cerere reconvențională), dreptul de proprietate asupra terenului de 80 de metri pătrați.
El a declarat că a avut o înțelegere cu tatăl reclamantului, care i-a permis să ridice o construcție provizorie, la stradă, în curtea ce era proprietatea lui. În acea perioadă (anterior anului 2000), înțelegerea dintre proprietar (defunctul) și S.M. (chiriașul) a fost recompensată cu bani, periodic, așa cum s-au înțeles și au stabilit împreună, de comun acord. Ulterior, într-o iarnă, construcția respectivă a fost distrusă într-un incendiu, iar chiriașul a vrut să edifice un nou magazin în altă parte. Doar că proprietarul, tatăl reclamantului, a insistat să-l ridice tot pe terenul său, ca urmare a relațiilor apropiate dintre aceștia. În acest sens, proprietarul s-a înțeles cu chiriașul să îi vândă suprafața respectivă, pe care pârâtul urma să ridice noua construcție, sens în care s-a încheiat un act olograf, înregistrat la Primăria Comunei Gârliciu, în data de 20.03.2000.
Actul poartă denumirea de „contract de vânzare-cumpărare“ și cuprinde identificarea terenului și prețul vânzării pe care proprietarul l-a primit înainte de încheierea acestuia.
De la acea dată, pârâtul nu a avut niciun fel de probleme cu fostul proprietar, nu a plătit nicio sumă cu titlul de chirie, nu a fost tulburat în folosirea bunului de nicio persoană, pârâtul fiind proprietar asupra terenului și recunoscut ca atare chiar și de vecini. Cât privește curentul electric, pârâtul arată că a încheiat contract direct pe numele său și era normal ca factura să vină la aceeași adresa cu cea a reclamantului, din moment ce era o singură adresă, doar că venea pe alt nume, adică al pârâtului.
Proprietarul nu știa că nu mai e proprietar: răsturnare de situație
În această situație, reclamantul a precizat în fața judecătorilor că nu avea cunoștință, nici el și nici mama lui, că tatăl său îi vânduse terenul celui pe care l-a chemat în judecată, nu știa nici despre vreun contract între ei.
Așa se face că judecătorii au decis că reclamantul trebuie să respecte conținutul actului olograf, chiar dacă nu a fost făcut la notariat și nu apare în cartea funciară.
Trecând peste alte detalii din timpul procesului civil, instanța de fond, Judecătoria Hârșova, a respins ca nefondată cererea reclamantului, privind obligarea pârâtului să demoleze construcția. În schimb, judecătorul a admis cererea reconvențională a pârâtului, prin care acesta a solicitat să i se recunoască dreptul de proprietate, potrivit sentinței civile din decembrie 2022.
Nemulțumit, reclamantul a declarat apel împotriva acesteia, la Tribunal, care a fost respins în vara anului trecut. Așa se face că acestuia i-a mai rămas o singură carte de jucat, adică să formuleze și recurs, a doua cale de atac.
Dosarul a ajuns la Curtea de Apel, unde s-a judecat recursul, iar miercuri, 29 ianuarie a.c., completul de judecată a respins și această cale de atac, iar de această dată sentința a rămas definitivă, în favoarea pârâtului, care a obținut, astfel, drept de proprietate pentru terenul aflat în litigiu.
Daniel ALBU
