Fenomenul “bullying” este din ce în ce mai prezent în societatea românească, în general, şi în mediu şcolar, în special. Cauzele acestui fenomen sunt multiple, iar această latură negativă a mediului educaţional se regăseşte în numeroase şi diferite mijloace de manifestare, iar profesorii trebuie să acţioneze eficient, printr-o serie de strategii anti-bullying.
Psihologul Alexandra Ioana Cazacu, life coach și formator, ne-a dezvăluit, în cadrul unui interviu Focus Press cum putem gestiona fenomenul bullying în mediul școlar. „Întâi ar trebui să se pregătească adulții. Adulții ar trebui să se pregătească încă de la începutul verii pentru provocările din toamnă. De ce? Pentru că este o perioadă de ajustare. Dacă ne referim la cei care intră în clasa a I- a, clasa pregătitoare sau chiar în clasa a V-a, sunt niște modificări majore. În primul și în primul rând există o tranziție a autorității. De la educatoare la învățătoare sau de la învățătoare la profesor, diriginte și așa mai departe. Copiii tind, mai ales, la vârstele acestea mai mici, să se atașeze emoțional de educatori și să creeze o relație în care să se simtă securizați și în confort. De fiecare dată când educatorul se schimbă intervine acest disconfort emoțional. Este o perioadă de adaptare. Le place sau nu le place doamna dirigintă. Le place sau nu le place domnul învățător. Fiecare om are o anumită personalitate și un anumit fel de a reacționa la diverse situații”, a declarat, pentru Focus Press, psihologul Alexandra Ioana Cazacu.
Părintele este nevoit să pregătească preșcolarul prin crearea unei autonomii comportamentale. „A se îngriji singur, a se îngriji de obiectele lui, de activitățile lui în afara casei, în așa fel încât dependența lui față de o altă persoană să scadă ușor-ușor, este prima formă de autonomie a copilului. Vom avea un copil în clasa a I-a care știe să-și pună lucrurile pe bancă, care înțelege că există un interval orar în care trebuie să se supună unor anumite reguli, că are niște colegi și poate interacționa atunci când este voie, de obicei în pauzele dintre ore. Adică are deja autonomie comportamentală și capacitatea de a regla mai bine sau mai puțin bine niște comportamente în așa fel încât consecințele să nu fie unele nefaste și să nu producă mare disconfort emoțional. Asta este situația ideală. În realitate, niciun copil nu va fi cuminte, atât de bine adaptat la regulile școlare. Acum intervine și nevoia educatorului, învățătorului, dirigintelui de a se adapta la cerințele copilului și a adapta sistemul la care el învață la aceste cerințe. Există copii mai energici, nu merg în zona patologiei, deși acum este o modă că toți copiii zvăpăiați sunt cu ADHD. Nu! Sunt și copii mai complianți la regulile clasei, care atunci când începe ora se așează în bancă și fac tot ceea ce trebuie să facă”, susține psihologul Alexandra Ioana Cazacu.
Ce face părintele acasă înainte de începerea noului an școlar?
Părintele explică preșcolarului că regulile se rigidizează și că există o posibilitate de a negocia, dar nu orice. Pregătirea aceasta nu se întâmplă cu trei zile înainte de începerea școlii, ci ar trebui să se întâmple cu câteva luni, în așa fel încât copilul să aibă acest exercițiu a unor reguli mai rigide. Cadrul mai rigid de manifestare comportamentală este fundamental educației. Nu putem spune că aceste reguli va îngrădi personalitatea copului, ci va da niște repere despre cum se desfășoară cadrul educațional, care sunt regulile la școală, de ce trebuie să le respecte. Trebuie să țineți minte că la vârsta preșcolară copiii gândesc prin prisma emoțională afectivă și mai puțin din punct de vedere cognitiv.
O altă provocare o reprezintă socializarea copilului cu niște colegi noi, pe care nu i-a mai văzut, care au personalități și manifestări diferite față de ce a mai întâlnit el acasă, la grădiniță sau în alte medii în care a mai fost. Pentru a crește capacitatea de socializare și adaptare a copilului, el trebuie expus treptat și unor alte medii decât este obișnuit. Este o diferență mare între un copil de 6 ani sau unul de 13 ani. Au resurse diferite, au un alt nivel de dezvoltare și acționează diferit. „Părintele să fie foarte atent dacă există modificări ale comportamentului copilului acasă, dacă el devine mai retras și nu mai găsește plăcere în activități pe care le făcea înainte este posibil că are niște probleme la școală. Părintele ar trebui să se intereseze. Bullyingul este o formă de agresiune nu numai fizică. De cele mai multe ori este o agresiune psihică. De cele mai multe ori copilul este agresat constant. Cum? I se spune că este incapabil, că nu este inteligent, tot felul de lucruri umilitoare, degradante și este amenințat că va lua bătaie. Bătaia este de cele mai multe ori o manifestare post-bullying. Important este să nu se ajungă la bătaie și nici să fie expus acestui tip de comportament„, a declarat psihologul Alexandra Ioana Cazacu.
Cum ar trebui să gestioneze cadrele didactice bullyingul în mediul școlar?
Comportamentele copiilor nu pot să rămână strict în responsabilitatea și sarcina părinților, ci implică și ajutorul cadrelor didactice. „Vorbim de copii minori, care se află într-o perioadă de creștere și dezvoltare și care au capacitate de exercițiu și înțelegere limitat câteodată. Dacă vorbim de copiii mici, ei nu au capacitatea gândirii abstracte și, de multe ori, nu au o idee clară asupra consecințelor faptelor lor și rămâne în sarcina adultului să vadă global care este consecința unei agresiuni. Copilul împinge un alt copil pentru că s-a enervat sau pentru că așa știe el să gestioneze frustrarea și enervarea. Nu poate să-și dea seama că este periculos sau că alt copil suferă. Cumva asta este în firescul vieții. Avem părinți responsabili pentru acțiunile copilului și alt adult cu scop de educator, învățător, profesor, care ar trebui să supravegheze comportamentul copiilor, să nu depășească limitele neacceptate. Dacă acasă este responsabilitatea clară a părinților, la școală responsabilitatea cade în sarcina cadrului didactic, care este nevoit să creeze un set de reguli care să le și impună. Cadrul didactic trebui să-i facă pe copii să înțeleagă că la școală unele lucruri se acceptă și altele nu se acceptă, iar ce nu se acceptă se și sancționează atunci când consecințele pot fi mai rele„, ne-a precizat psihologul Alexandra Ioana Cazacu.
Cadrul didactic ar trebui să semnaleze părintelui ce nu este în regulă cu preșcolarul sau elevul, pentru o ajustare comportamentală și pentru a susține nevoile copilului de a accesa servicii de specialitate, consiliere școlară, consiliere psihologică, psihoterapie. Primul demers în normalizarea situației, în stingerea conflictului sau rezolvarea conflictului între doi copii la școală, cade în sarcina cadrului didactic.
Detalii în video interviul Focus Press!
Alexandra VASILE
