De ceva timp, reforma din Justiție face vâlvă atât în rândul magistraților, afectați în mod direct de „transformările“ gândite de Guvernul Bolojan, dar și în rândul societății civile, care consideră că judecătorii nu ar trebui să se pensioneze până la împlinirea vârstei de 50 de ani și nici nu ar trebui să încaseze pensii lunare de zeci de mii de lei. Ca și societatea civilă, avocații sunt împărțiți, la rândul lor, în două tabere. Am contactat câțiva avocați din Baroul Constanța pentru a afla opiniile lor cu privire la acest aspect, în timp ce Uniunea Națională a Barourilor din România (UNBR) a emis un comunicat de presă prin care își exprimă solidaritatea față de magistrați.
Unii avocați sunt de părere că, într-adevăr, Guvernul Bolojan a luat decizia corectă în aplicarea noilor reforme în rândul magistraților, în ceea ce privește vârsta de pensionare sau a cuantumului pensiilor, în timp ce alții consideră că nu ar trebui să existe diferențe privind vârsta de pensionare a judecătorilor români față de cei din alte state europene.
Iată ce spun avocații
Avocat Alexandru Niță: „Mi se pare că măsurile sunt corecte într-o țară civilizată, în care toată lumea are aceleași drepturi și obligații. Nu există nicio justificare pentru categorii speciale, niciun text constituțional privind drepturile care sunt acordate, pentru că și le acordă singuri.
Referitor la nivelul de salarizare, consider că trebuie ca fiecare om să fie plătit în funcție de activitate. Nu văd mai presus o activitate de judecată față de altă activitate care lasă ceva în urmă, precum un spital sau educarea unei generații. Mi se pare că trebuie plătită munca efectivă, nu drepturile pe care și le arogă unii care se consideră mai presus decât ceilalți și care stabilesc ce e alb și ce e negru.
Este o muncă onorabilă, dar la fel ca oricare alta, care trebuie plătită la un nivel real și normal, în funcție de complexitate și efortul depus.
Aș fi de acord cu unele privilegii, dar în măsura în care judecătorii vor răspunde, la rândul lor, pentru greșelile pe care le fac. Dar atâta timp cât nu există o lege privind tragerea lor la răspundere, nu sunt de acord să fie tratați diferit, ca fiind speciali.
Referitor la pensiile judecătorilor, mi se pare că nu e normal să abandonezi activitatea atunci când ai câștigat experiență și chiar știi ce ai de făcut. La pensie, starea de sănătate se deteriorează pentru toți, indiferent de mofturi, fiţe, aere și toți avem nevoie de sume îndestulătoare, și nu văd de ce unii sunt «mai egali ca alții», pentru că toți avem dreptul la viață, nu doar zeii vremurilor!“
Avocat Alex Cantaragiu: „Unele domenii de activitate ar trebui să fie intangibile. Acesta este unul dintre ele. Dacă un polițist, un procuror, un grefier, un avocat se duc cu toții acasă cu gândul că decizia nu le aparține atunci când vine vorba despre soarta unui om, ei bine, un judecător nu cred că are acest privilegiu. Și pentru asta consider că nu lucrează în aceleași condiții de stres precum multe alte categorii și că ar trebui ca asta să se reflecte în vârsta de pensionare, cel puțin“.
Avocat Eduard Nicolae Niță: „Justiția românească trebuie să se alinieze cu sistemele de pensii ale magistraților din țările europene, nu există niciun motiv ca un magistrat român să se pensioneze la doar 48 de ani, iar unul german, francez sau italian la 65, 67 sau 70 de ani.
Un magistrat ajunge la maturitatea intelectuală și profesională după 40 de ani, ori tocmai când este în floarea capacității lui, el părăsește sistemul și trebuie aduși alți magistrați fără experiență profesională și chiar de viață, care și aceia când, în sfârșit, după 20 și ceva de ani ajung la apogeu, pleacă și ei, și astfel se perpetuează un cerc vicios care duce la un mare deficit cantitativ și calitativ de magistrați în sistem“.
Avocat Cristian Ion: „Din experiența în breaslă…la stresul și presiunea la care sunt supuși, merită din plin pensii mari… Cei care nu înțeleg asta sunt invitați să stea două zile lângă ei, să vadă cum e.
Doar n-o să aibă pensia cât o vânzătoare de consignație. Pe de altă parte, tot din experiența de breaslă, magistrații nu mănâncă pensie decât câțiva ani, când ies la pensie sunt deja bolnavi și nu o mai duc mult“.
Avocat Radu Doicescu. „În opinia mea, un judecător este un om care simte o chemare spre o profesie dificilă și încărcată de responsabilitate, un om care, prin puterea sa intelectuală, echilibrul emoțional și corectitudinea morală, poate fi un compas pentru cei care pășesc în sălile de judecată, cu sau fără voia lor.
Este suficient să simți că poți? Nu, după ani de studiu, în care înveți 10 – 15 ore pe zi, uitând să mănânci și până îți «toci coatele» la propriu, pentru a da muuuulte examene, urmează alți zeci de ani de studiu și pregătire, nu pentru că îți face plăcere să nu te poți bucura de familie, prieteni sau un film pe Netflix, ci pentru că trebuie să soluționezi mii, sute de mii de cereri, unele extrem de grele și să oferi «justiție solomonică» unor oameni care vin la ține și îți cer creierul și timpul pentru a le soluționa litigiile și care în capul lor cel mai adesea te înjură și te-ar «jupui în piață publică».
Cei mai mulți își pierd sănătatea, echilibrul, clipele petrecute cu familia, pentru a îți soluționa ție cererile, un străin. Au făcut-o, asumându-și, totodată, și oboseala și teama de a nu greși, pe care o duc acasă la familiile lor și în somnul tulburat încărcat de gândurile dosarelor de a doua zi.
Și poate le e și lor cald în sălile alea în care stau de la 8 – 16/18 și nu pot bea o gură de apă sau reacționa emoțional de teamă că un justițiabil sau, mai rău, un avocat să le facă vreo sesizare pe undeva și apoi alte ore să motiveze încheieri urgente, mai ales în penal.
În concluzie, mă uimește, deși nu ar trebui, încă o dată, lipsa de empatie a acestui popor, suntem incapabili să ne punem în situația ceiluilalt, iar expresia «moarte intelectualilor» a rămas actuală“.
Într-un comunicat, UNBR atrage atenția asupra faptului că sistemul de justiție din România traversează o perioadă critică, în care reformele par să se transforme într-un proces continuu, dar lipsit de eficiență, în timp ce problemele fundamentale persistă și se adâncesc.
Comunicat UNBR
„Uniunea Națională a Barourilor din România atrage atenția asupra efectelor negative generate de instabilitatea legislativă și de retorica stigmatizantă care afectează nu doar cadrul profesional al magistraților, ci și buna funcționare a întregului sistem judiciar.
În ultimii ani, reformele justiției s-au permanentizat, iar problemele sistemului persistă și par să se adâncească. Efectele sunt resimțite zilnic la instanțe și parchete: volum de muncă excesiv, scheme de personal insuficiente, amânări repetate și o creștere îngrijorătoare a duratei proceselor. Toate acestea afectează grav accesul cetățeanului la justiție, calitatea actului jurisdicțional și, în cele din urmă, încrederea publică în justiție.
În paralel cu instabilitatea legislativă, discursul public a devenit tot mai agresiv, recurgând la formule care alimentează resentimente și subminează încrederea în justiție. Această retorică nu rămâne fără efect. Ea expune întregul sistem judiciar unei crize de legitimitate. Echilibrul puterilor statului este compromis.
În același timp, profesioniștii părăsesc sistemul ca urmare a instabilității, disprețului și incertitudinii. Statul nu poate garanta drepturile cetățenilor cu un sistem lipsit de oameni care să-l susțină și nicio reformă nu poate reuși dacă îi îndepărtează pe cei care pot asigura aplicarea sa.
Disfuncționalitățile sistemului judiciar nu pot fi atribuite unui singur actor instituțional. Ele sunt rezultatul cumulat în timp al unor decizii politice insuficient fundamentate, iar o abordare fragmentară a problemelor riscă să le amplifice.
Este esențial ca orice modificare privind statutul magistraților să fie parte a unei viziuni strategice orientate spre consolidarea funcțională a sistemului, fundamentată pe studii de impact și nu pe emoțiile publicului, generate de discursuri polarizante. Nu se poate cere performanță de la un sistem lipsit de resurse și de încredere.
Asigurarea bazei de resurse umane ar trebui asumată ca obiectiv strategic, prin măsuri concrete, susținute de voință politică și planificare instituțională riguroasă. În acest efort, sunt necesare o viziune comună și o solidaritate profesională autentică, în care toți actorii sistemului judiciar să acționeze convergent, conștienți că fiecare profesie juridică are un rol esențial în menținerea echilibrului și eficienței justiției.
Finanțarea adecvată a accesului la justiție – inclusiv prin susținerea asistenței juridice obligatorii și a ajutorului public judiciar – reprezintă o condiție indispensabilă pentru un sistem funcțional.
UNBR solicită o abordare responsabilă, în care modificările privind statutul magistraților și organizarea sistemului judiciar să fie ghidate de analize de impact riguroase, strategii reale de refacere a resursei umane, consultare instituțională și respect pentru principiile statului de drept.“
Daniel ALBU
