Daniel Rafte a încercat să fenteze ANAF în momentul în care și-a băgat o firmă în faliment

Daniel Rafte a pierdut un proces cu Agenția Națională de Administrare Fiscală, el având calitate de reclamant. A contestat o decizie de atragere a răspunderii solidare după ce Agenția Județeană a Finanțelor Publice Constanța a constatat că a băgat o firmă de-a sa în insolvență din cauza unor datorii pe care, în realitate, le putea achita.

Agenția Județeană a Finanțelor Publice (AJFP) Constanța arată că, anterior solicitării judecătorului sindic de constatare a stării de insolvență a unei firme controlate de Daniel Rafte, acesta deținea resurse financiare suficiente pentru plata obligațiilor fiscale declarate la masa credală, resurse compuse din bunuri mobile (autoturisme înstrăinate, stocuri în valoare de 950.23 lei) și creanțe deținute față de terți, în cuantum de 549.639 de lei.

Prin Decizia de atragere a răspunderii solidare nr. 80251/31.10.2023 s-a stabilit că Daniel Rafte, în solidar cu societatea intrată în insolvență, răspunde pentru un debit total de 203.514 lei, reprezentând obligații fiscale restante ale firmei, care în data de 18.02.2021 figura cu obligații fiscale în sumă de 256.671 de lei.

În privința lui s-a reținut că a avut calitatea de asociat, cu cota de participare la beneficii și pierderi de 50% în perioada 3.04.2012 – 11.01.2021, apoi de asociat unic, începând cu data de 11.01.2021, și de administrator, în perioada 11.01.2021 – 9.03.2021, al firmei sale, că a fost persoana împuternicită cu drepturi depline asupra tuturor operațiunilor desfășurate asupra conturilor bancare ale societății și că a desfășurat activitate în interesul firmei, dar aceasta a avut ca rezultat starea de insolvabilitate a societății, față de care a fost deschisă procedura simplificată a insolvenței la cererea sa.

Daniel Rafte a chemat, astfel, în judecată AJFP Constanța, printr-o acțiune înregistrată în iulie 2024, la Tribunalul Constanța, privind soluționarea contestației administrative și a Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr.80251/31.10.2023, pe care le consideră nelegale.

În apărarea sa, Rafte a încercat să demonteze unele acuzații, precum reaua credință în legătură cu acumularea și sustragerea de la plata obligațiilor fiscale ale societății, în condițiile în care starea de insolvabilitate ar fi fost cauzată de concurență, ritmul lent de încasare a creanțelor, incapacitatea managementului de a se adapta condițiilor de piață cauzate de criza economico-financiară generată de virusul COVID-19, nerealizarea de venituri suficiente care să permită acoperirea cheltuielilor generate de desfășurarea normală a activității, precum și achitarea datoriilor restante, sens în care nu a mai putut fi redresată activitatea firmei în vederea obținerii de venituri care să poată acoperi toate datoriile fiscale înregistrate.

Rafte a precizat faptul că, în perioada în care a avut calitatea de asociat, împreună cu administratorul statutar, a depus toate eforturile de a achita obligațiile fiscale ale societății, sens în care a și creditat firma cu sume considerabile, deși nu avea această obligație, tocmai pentru a evita acumularea de datorii la bugetul de stat, însă starea de insolvabilitate a debitoarei s-ar fu datorat, în principal, unor factori de natura obiectivă.

În acest context, în scurta perioadă în care a deținut funcția de administrator statutar, constatând că activitatea societății nu ar mai fi aptă să genereze venituri suficiente pentru achitarea datoriilor rezultate ca urmare a desfășurării activității, reclamantul a uzat de prevederile Legii nr. 85/2014, sens în care, în temeiul prevederilor legii speciale, a solicitat instanței competente deschiderea procedurii insolventei.

În replică, AJFP Constanța a arătat că, în data deschiderii procedurii insolvenței (18.02.2021 – n.r.), obligațiile fiscale datorate erau în cuantum de 256.971 de lei, mult mai mici decât resursele financiare indicate mai sus, resurse care au fost lichidate anterior învestirii instanței cu cererea de intrare în insolvență, fără ca resursele bănești obținute să fi fost folosite în vederea acoperirii obligațiilor fiscale declarate și datorate de contribuabil.

Trecând peste alte aspecte, la începutul acestui an, instanța de fond i-a respins acțiunea ca nefondată, însă reclamantul a declarat recurs împotriva acestei sentințe. Dosarul a ajuns, astfel, la Curtea de Apel, pentru judecarea recursului. Nu a fost să fie, întrucât la jumătatea acestei luni, completul a respins și recursul, ca nefondat, iar hotărârea a rămas definitivă.

Daniel ALBU