Deși a fost achitat de instanța de fond, pe motiv că fapta sa nu a fost săvârșită cu vinovăția cerută de lege, fostul prefect Adrian Nicolaescu încă este ținut sub lupa justiției, după ce procurorii DNA au atacat cu apel sentința penală a Tribunalului, prin care a fost declarat nevinovat. Cazul său urmează a fi soluționat definitiv după ce completul format din doi judecători va stabili care va fi verdictul final.
La Curtea de Apel se judecă apelul procurorilor, iar la ultimul termen de judecată, de joi, 14 noiembrie, instanța a încuviințat asupra cererii de audiere a mai multor persoane aflate în subordinea fostului prefect la data faptelor.
Astfel, potrivit hotărârii instanței de joi, 14 noiembrie, la termenele următoare vor fi citați în vederea audierii foștii subprefecți: Aura Bozdoacă, Mustafa Levent Accoium, Ersun Anefi, dar și șefa Serviciului Juridic din acea vreme, Ștefania Mitițescu. Aceștia vor primi citații să se prezinte la termenul următor, fixat pe data de 28 noiembrie.
Acuzațiile
Procurorii DNA au anunțat, pe 1 iulie 2020, trimiterea în judecată a fostului prefect Adrian Viorel Nicolaescu, acuzat de abuz în serviciu, pe motiv că „ar fi făcut toate demersurile pentru a împiedica eliberarea unor titluri de proprietate către o persoană care obținuse, anterior, recunoașterea judecătorească a drepturilor sale, pentru o suprafață de 19 hectare de teren amplasat în municipiul Constanța, pe malul Lacului Siutghiol“, după cum se arată în comunicatul de la acea vreme.
Așa cum am mai arătat, în realitate lucrurile au fost cumva diferite, la mijloc ar fi o eroare a unui expert, care a „încurcat borcanele“.
Este vorba de un teren evaluat la 6.460.000 de euro, deținut de Zoea Rădulescu, o femeie trecută de 60 de ani, care moștenea o suprafață de teren în zona Mihail Kogălniceanu, pe care un expert l-a „încurcat“, intenționat sau nu, cu un alt teren similar situat în Constanța, iar de aici a pornit un ditamai scandalul.
În data de 17 mai 2002, cunoscutul afacerist constănțean Gheorghe Alexa a cumpărat mai multe parcele de teren în intravilanul municipiului Constanța, fiind întocmite, în acest sens, cinci contracte de vânzare – cumpărare, prin care Alexa a dobândit dreptul de proprietate asupra a circa 19 hectare de teren intravilan (Solele A510/1, A510/2, A510/3, A510/4, A510/5 și A498/2/3 – Constanța).
Separat, în localitatea Mihail Kogălniceanu, Zoea Rădulescu a făcut demersuri privind restituirea dreptului de proprietate funciară și a dobândit, prin moștenire de la defunctul Puiu Aristide, dar fără a deține documente, dreptul de proprietate asupra unui teren extravilan de 19 hectare (sola A510 – Mihail Kogălniceanu). Înainte de asta, Puiu Aristide solicitase Comisiei Locale de Fond Funciar a Comunei Mihail Kogălniceanu reconstituirea dreptului de proprietate de la Puiu Steliana, susținându-și cererea prin declarațiile a doi martori, respectiv George Cușa și Ecaterina Coitu, care au confirmat dreptul de proprietate al acestuia.
Mergând mai departe, în luna octombrie 1999, Comisia Județeană de Stabilire a Dreptului de Proprietate asupra Pământurilor a validat propunerea Comisiei Locale și a dispus înscrierea lui Zoea Rădulescu ca locator CERES SA Mihail Kogălniceanu asupra terenurilor agricole extravilane din aceeași localitate.
Doi ani mai târziu, în octombrie 2001, printr-o nouă hotărâre, Comisia Județeană a revalidat propunerile față de aceleași terenuri agricole extravilane din Mihail Kogălniceanu.
Terenul din Mihail Kogălniceanu, confundat cu cel de pe malul Lacului Siutghiol!
Zoea Rădulescu a promovat o acțiune judecătorească care i-a dat câștig de cauză, în 2003, și a obligat, astfel, Comisia Județeană Constanța de aplicare a Legii fondului funciar să elibereze titlul de proprietate ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate conform propunerii Comisiei Locale. Astfel, s-a dispus ca sola A510 (extravilan), în suprafață de 19 hectare, de pe raza Unității Administrativ-Teritoriale (UAT) Mihail Kogălniceanu, să îi revină Zoei Rădulescu.
Numai că Alexa Gheorghe deținea, la rândul său, sola A510 aflată pe raza UAT Constanța, pe malul Lacului Siutghiol, în zona centrelor comerciale Tom – Carrefour, la aproximativ 25 de kilometri distanță de localitatea Mihail Kogălniceanu.
Pentru a simplifica puțin lucrurile, pe înțelesul tuturor, Zoea Rădulescu deținea 18 hectare din sola A510 Mihail Kogălniceanu (învecinată cu drumul de exploatare 498, în apropiere de comuna Cogealac), iar Gheorghe Alexa, circa 16 hectare din sola A510 Constanța și sola 498/2/3 Constanța (învecinată cu sola A510 Constanța).
S-a creat, astfel, o confuzie între cele două terenuri, iar în urma unei expertize extrajudiciare, făcute de expertul Florin Dumitrescu din birou, fără o deplasare în teren, s-a stabilit că „Lacul Siutghiol se află în Mihail Kogălniceanu și că terenurile lui Gheorghe Alexa sunt aceleași cu cele ale lui Zoea Rădulescu, deși între ele erau peste 25 kilometri distanță“, așa cum se arată în dosar.
Trecând peste alte demersuri, în 2010, Judecătoria a decis anularea ambelor titluri de proprietate, și față de Zoea Rădulescu, și față de Alexa Gheorghe, decizie menținută și de Tribunalul Constanța, în 2011, prin care s-a stabilit, definitiv și irevocabil, obligarea Comisiei Județene de Fond Funciar să elibereze titlul de proprietate pe amplasamentul din Constanța în favoarea Zoei Rădulescu, perimetru care, de fapt, aparținea de drept lui Alexa Gheorghe.
Iar de aici urmează partea în care fostul prefect Adrian Nicolaescu ar fi împiedicat eliberarea unor titluri de proprietate către Zoea Rădulescu, care obținuse anterior, prin confuzia făcută intenționat sau nu, recunoașterea judecătorească a dreptului de proprietate pentru terenul de pe malul Lacului Siutghiol.
Reprezentantul Guvernului în teritoriu a fost acuzat de abuz în serviciu, apoi trimis în judecată de DNA, iar după un proces care a durat trei ani și jumătate (pe fond), fostul prefect a fost achitat de către judecătorii Tribunalului Constanța.
Numai că reprezentanții Ministerului Public s-au declarat nemulțumiți de sentința de achitare, motiv pentru care au atacat-o cu apel, care se află în curs de soluționare.
Daniel ALBU
O poveste lunga și interesanta despre putere, avere, corupție, ilicit. Cine cunoaște speță despre terenul cu pricina, atunci le recomand ca și caz pentru o tema de doctorat, atât pentru juriști cât și pentru cadastristi.
Eram în vara anului 2003, când dl.prefect Gh. Martin (fie-i țărâna ușoară – unde aveam sa o cunosc pe aceasta impostoare pe nume Rădulescu Zoe) , când m-a chemat la dumnealui şi mi-a trasat ca sarcina de serviciu, sa întocmesc un raport, despre cum s-ar putea soluționa cererea Radulescu. Raportul meu a fost cât se poate de clar – Nu se poate soluționa cererea Radulescu pe terenul cu pricina, din următoarele motive:
1 – cererea era trimisa la CLFF Kogălniceanu și trebuia soluționată de Comisia UAT Kogălniceanu ;
2 – cererea fusese înaintată pe Legea 1/2000 și pentru a obține terenul trebuia sa facă dovada vechiului amplasament (nici o cercetare penala, ori instanta de judecată nu s-a raportat la acest aspect) ;
3 – terenul fusese pus în posesie/proprietate de CLFF Constanța.
Desigur raportul meu era mult mai detaliat (la nivelul anului 2003 ocupam funcția de director tehnic la OJCGC Constanța – acum OCPI Constanța).