Dacă doriți să vă cumpărați o locuință rezultată prin dezmembrarea unui imobil, specialiștii vă recomandă să verificați, în prezența unui jurist, toate actele de proprietate, pentru evitarea unor eventuale neplăceri. Mai multe familii din Năvodari s-au judecat ani buni pentru o parte din imobil, iar hotărârile judecătorești de pe fond și din apel au fost contrare, în cele din urmă acestea renunțând să se mai judece, deși mai aveau la dispoziție și recursul.
Mărul discordiei între mai multe familii a fost o locuință care a fost împărțită în 2009, iar o parte din ea a fost vândută unei familii care o revendică și care i-a acuzat pe ocupanții acesteia că au ocupat-o în mod abuziv. Pentru a intra în posesia spațiului respectiv, au apelat la forța coercitivă a statului, însă, după ani de proces, acțiunea a fost respinsă.
Pe rolul Judecătoriei Constanța a fost înregistrată, în august 2015, o acțiune în revendicare imobiliară intentată de trei reclamanți, împotriva altor trei persoane, fiind vorba de o parte dintr-o locuință situată pe strada Recoltei din orașul Năvodari.
În speță, vorbim de o locuință care a fost dezmembrată printr-un act autentic, iar o parte din aceasta, în suprafață de 105 metri pătrați, a fost vândută printr-un contract de vânzare – cumpărare, în 2009.
Prin actul de dezmembrare autentificat sub nr. 877 din 04.03.2009, proprietarul M.A. a procedat la dezmembrarea imobilului în două loturi. Prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4655/04.12.2009, acesta a vândut unul din loturi lui B.F. și B.I., în suprafață construită de 105 metri pătrați.
Însă, același proprietar, M.A., vânduse și spațiul rămas unor alte persoane, în martie 2009, cu nouă luni înainte de semnarea contractului în care ei erau părți contractuale. Astfel se explică faptul că acea locuință obținută în urma lotizării a fost ocupată de o altă familie, B.I. și B.G., care și-au justificat prezența prin antecontractul semnat în martie 2009.
Instanța a reținut că, de fapt, antecontractul era valabil doar pentru lotul 2 din imobilul dezmembrat, în timp ce semnatarii acestuia ocupau abuziv și lotul 1, cel vândut, care face obiectul acțiunii în revendicare.
Pe cale de consecință, prin sentința civilă pronunțată în data de 17 iulie 2018, instanța de fond a dispus obligarea pârâților să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie spațiul aflat în imobilul compus din: baie în suprafață de 1,75 m x 2,10 m, hol parțial în suprafață utilă de 1,75 m x 1 m, cameră nr. 2 parțial în suprafață utilă de 4,15 m x 3,20 m, astfel cum au fost identificate printr-un raport de expertiză.
Totodată, judecătorii au admis cererea reclamanților de evacuare din acest spațiu a celor acuzați că îl ocupă fără drept, dar le-a permis reclamanților și să delimiteze loturile, acoperind ușa de acces dintre loturi și să înlăture zidurile despărțitoare, sub rezerva îndeplinirii tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru efectuarea unor asemenea lucrări.
Totodată, printr-o cerere reconvențională, pârâții au invocat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, însă judecătorii au constatat, pe fond, că acesta a fost încheiat cu respectarea tuturor condițiilor impuse de lege, prin urmare nu au fost identificate motive reale care să atragă nulitatea acestuia.
Hotărârea instanței de fond, din 2018, a fost atacată la instanța superioară, în iulie 2020, unde situația s-a schimbat. Mai exact, completul de judecată a stabilit că lucrurile au stat altfel, motiv pentru care au admis apelurile declarate de către ocupanții locuinței, care au calitate de pârâți în acest proces civil, iar după opt ani de proces, completul de apel a respins acțiunea reclamanților, ca neîntemeiată. Mai departe, exista posibilitatea atacării acestei hotărâri cu recurs, însă, din câte se pare, procesul nu a mai continuat, hotărârea Tribunalului rămânând definitivă.
Daniel ALBU
