Tulburările depresive nu sunt doar specifice persoanelor trecute de o anumită vârstă, ci pot apărea de la vârste foarte mici. De aceea este important ca părinții să poată recunoaște și diferenția tristețea, o emoție normală pe care o trăim cu toții, de depresia copilului, o stare care afectează calitatea vieții. În plus, către vârsta adolescenței, riscul de suicid poate fi unul major. Campania IEC Sănătatea mintală de anul acesta se desfășoară sub sloganul: „Solidari în domeniul sănătății mintale! Nu există sănătate fără sănătate mintală”.
Sănătatea mintală reprezintă o componentă fundamentală a sănătăţii individuale și a „stării de bine”, descriind nu numai absența bolii, ci și capacitatea unui individ de a se integra cu succes în viața familială, socială și profesională, susține dr. Loti Popescu, Master European în Promovarea Sănătăţii şi Educaţie pentru Sănătate, coordonator judeţean al Biroului de Programe şi Promovare a Sănătăţii şi Educaţiei pentru Sănătate din cadrul Direcţiei de Sănătate Publică (DSP) Constanţa.
Medicul acentuează faptul că tulburările mintale constituie una dintre cauzele principale ale poverii bolii și ale corecției duratei de viață luând în considerare handicapul (disability-adjusted life years, DALY).
Iată câteva manifestări ale depresiei la copii și adolescenți:
- Până la 3 ani: Tulburări alimentare, crize de afect, întârziere în dezvoltarea somatică a vorbirii şi a motricităţii, expresivitate emoţională diminuată, interes diminuat pentru joc.
- 3-5 ani: Predispoziție pentru accidente, fobii, agresivitate, reacţii afective excesive la greşeli minore.
- 6-8 ani: Acuze somatice vag conturate, reacţii comportamentale agresive de evitare a situaţiilor/persoanelor noi, întârziere în dezvoltarea abilităţilor de socializare cu copii de vârste similare, tendința de ataşament excesiv faţă de părinţi/adultul de referinţă.
- 9-12 ani: Preocupări morbide, îngrijorare excesivă, lipsa interesului pentru jocuri şi interacţiuni cu prietenii, preocuparea frecventă de a nu dezamăgi adulţii de referinţă.
- Adolescența: Trăiri intense, frecvente, persistente de tristeţe, singurătate, izolare, lipsă de speranţă, diminuarea stimei de sine, exprimare neadecvată a furiei, reacţii agresive, retragere socială, nelinişte, apatie, comportamente deviante (fugă de acasă, consum de substanţe, debut precoce al vieţii sexuale, promiscuitate), dificultăţi legate de somn, alimentaţie, simptome somatice, probleme psihosomatice.
Tulburarea depresivă majoră este una dintre cele mai frecvente tulburări psihiatrice ale copilăriei și adolescenței, dar din cauza variației simptomelor privind criteriile de diagnostic ale adulţilor, această tulburare este adesea nerecunoscută și netratată. Această tulburarea poate avea efecte semnificative atunci când debutul are loc în copilărie și adolescență.
„Performanța școlară deteriorată, dificultăți de relaționare în perioada adultă, riscul crescut de alte tulburări de sănătate mintală și tulburări de consum de substanțe au fost asociate cu diagnosticul cu tulburare depresivă majoră în copilărie. Tulburarea depresivă majoră la copii şi adolescenţi este adesea subdiagnosticată, doar 50% dintre adolescenți sunt diagnosticați înainte de a ajunge la vârsta adultă. Este o afecţiune comună, cronică, recurentă și debilitantă, care conduce la afectarea funcționării din punct de vedere educațional, profesional și social. O treime dintre adolescenții care ajung la medicul de familie prezintă o tulburare emoțională, iar 14% sunt diagnosticaţi cu depresie„, a declarat dr. Loti Popescu.
Simptomatologia depresivă la această vârstă include hiperactivitate, dificultăți școlare, comportamente de risc sau delincvență. „Durata medie a unui episod depresiv la această vârstă este 8-13 luni, iar simptomele depresive dispar complet în maximum 2 ani la 90% din pacienți. Până la 70% din copiii și adolescenții care au avut un episod depresiv vor repeta episodul în cel mult 5 ani. De asemenea, copiii și adolescenții care au trecut printr-un episod depresiv sunt mai predispuși și la alte tulburări psihiatrice cum sunt tulburările anxioase, fobiile, tulburările de comportament și tulburarea hiperkinetică„, potrivit medicului.
Dintr-un studiu efectuat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii în anul 2016 reiese că până la 10% dintre băieți și 14% dintre fete cu vârsta de 11 ani. La nivelul Uniunii Europene, 14% din tineri prezintă risc de a dezvolta depresie, iar 4% dintre tinerii cu vârsta între 15 – 24 de ani suferă de depresie cronică, după cum se arată în raportul Eurofound.
„Copiii depresivi cu vârsta cuprinsă între 3-8 ani prezintă adesea acuze somatice: dureri de cap, de burtă, sunt mai iritabili, prezintă simptome de anxietate și au alte comportamente problematice. Odată deveniţi adolescenţi, şi mai târziu, adulţi, simptomele devin conforme cu criteriile de diagnostic ale DSM-5. Tinerii prezintă mai puțină hipersomnie, mai multe variații în greutate și apetit. Adolescenții se plâng mai puţin de scăderea energiei sau de lentoarea psihomotorie, în comparaţie cu adulţii. Cele mai frecvente comorbidități includ deficitul de atenție/ tulburarea de hiperactivitate (ADHD), tulburări de anxietate, tulburări disruptive de comportament, tulburări privind consumul de substanţe, enurezis/encoprezis, tulburarea de anxietate de separare. La copii şi adolescenţi, poate apărea mai degrabă o dispoziţie iritabilă sau capricioasă decât o dispoziţie tristă sau abătută. Acest tablou clinic trebuie diferenţiat de tiparul de iritabilitate al copilului atunci când este frustrat„, a explicat dr. Loti Popescu.
Alexandra VASILE
