Un elev al Colegiului Militar „Alexandru Ioan Cuza” din Constanţa i-a transmis mamei sale o scrisoare prin care recunoaşte că viitorul său era incert dacă nu ar fi ales armata.
„Sunt pe valuri mamă. Poate o să te amuze mesajul meu, dar am și eu momentele mele, chiar dacă sunt o fire mai sobră și nu prea arăt atunci când îmi pasă, sau când iubesc.
Vreau să îți transmit un mesaj acum. Poate că nu voi știi să îl exprim așa cum tu poate îți dorești, poate că nici nu-mi voi bate capul prea tare ca să o fac. Dar îmi las degetele să tasteze mesajul ce mi-l dictează mintea și inima.
Știi, niciodată nu ți-am spus că nu regret alegerea făcută de a fi elev militar. Poate că nici nu crezi asta având în vedere toate peripețiile prin care am trecut, sau poate că mă vei crede și vei vărsa o lacrimă citindu-mi aceste rânduri… Cine știe?!
Stau aici, acasă. Și tu ești departe de mine, prea departe ca să te îmbrățișez și să îți spun cât te iubesc pentru toate sacrificiile pe care le faci pentru mine, că sunt mândru că ești mama mea! Să îți spun cât îmi este dor de „gălăgia” din sala de mese, de pașii pe care îi făceam atent în rândul meu de soldățel, de cămașa călcată cu epoleții pe care mi-i puneam atât de mândru, pentru că mă simțeam cineva, simțeam că sunt pe drumul transformării…
Îmi este dor să intonez cântecele militarilor, să stau pe banca de afară din curtea Colegiului Militar și să povestesc cu colegii mei. Îmi este dor de foștii mei colegi mai mari, cu care chiar dacă nu mă înțelegeam mereu bine din cauză că mai făceam trăznăi și mă mai pedepseau (dar cel mai des mă iertau), am atâtea amintiri cu dânșii, încât acum mi-e dor de ei!
Iată-mă ajuns în clasa a XII-a mamă! Îți vine să crezi cum a zburat timpul? Îți vine să crezi că băiatul tău a ales să să dezvolte ca bărbat în sânul Armatei Române?! Îți vine să crezi că la anul îmi voi lua adio de la viața de elev militar și voi spune bun venit vieții de student militar?! Sper să intru la Institutul Medico-Militar, sau acolo unde-mi este dat să fiu ca să pot spune într-un final, DA, mi-am atins visul! Aș vrea să pot spune tuturor băieților cu vârste cuprinse între 14-15 ani, că armata transformă vieți, armata te face un adevărat bărbat, armata transformă indivizii timizi și fricoși, în bărbați puternici și luptători! Toate astea le spun din proprie experiență!
Viitorul meu era incert dacă nu aș fi ales armata, acum că sunt prins în brațele armatei, viitorul meu este unul sigur. Chiar dacă știu că viața nu este mereu roz precum ar dori mulți să fie, speranța într-o viață mai bună, este temelia pe care eu mi-o clădesc sub picioarele mele care nu se mai clatină…!
Sunt elev al Colegiului Militar „Alexandru Ioan Cuza” din Constanța și sunt mândru de asta!
Sunt mândru că port haina militară și că am avut și am în continuare ocazia să cunosc oameni cu caractere diferite, colegi și profesori la care țin! Fiind în sânul acestei familii, a Colegiului Militar din Constanța, mă simt în siguranță, mă simt protejat! Cred că prin aceste cuvinte pe care le rostesc, am dat forma cea mai potrivită vieții mele de elev militar!”
„Ajutați-vă copiii să se dezvolte încă de mici și veți ajunge să vă culegeți roadele muncii voastre”
M.B. susţine că şi-a crescut copilul singură şi este mândră de el: „Uitați-vă și voi dragile mele mămici ce scrisoare mi-a dedicat copilul meu! Copil pe care l-am crescut singură de când l-am născut și pe care-l ajut în continuare cu tot dragul ca să se dezvolte pe toate planurile! Cum să nu fiu mândră să am un așa copil?! Învață bine ca să nu zic foarte bine. A luat numai premiul III, cu o medie generală de peste 9, 53 de când este la Colegiul Militar. Se pare că își menține poziția de elev bun, încă din școala generală. Ajutați-vă copiii să se dezvolte încă de mici și veți ajunge să vă culegeți roadele muncii voastre„.
