Frumusețea unui artefact nu se regăsește doar în forma sau în rafinamentul său, ci și în drumul pe care l-a străbătut până la noi. Îngropat vreme de milenii sub străzile Constanței de astăzi, el păstrează ecoul unor gesturi, al unui ritual și, mai ales, amintirea oamenilor care l-au folosit cândva.
Astfel, fiecare piesă arheologică devine o punte între trecut și prezent, oferind șansa de a înțelege viața de zi cu zi, credințele și practicile funerare ale locuitorilor anticului Tomis.
Exponatul lunii iulie 2026 este o astfel de mărturie: 𝐨 𝐚𝐦𝐟𝐨𝐫𝐚̆ 𝐝𝐞 𝐦𝐚𝐬𝐚̆ de tip „pergamenian”, care ne dezvăluie aspecte din existența locuitorilor Tomisului, din obiceiurile lor și din felul în care își cinsteau morții. Amfora a fost descoperită în urmă cu zece ani, la 7 iulie 2016, în timpul cercetării arheologice preventive desfășurate pe strada I. G. Duca nr. 21A, în apropierea intersecției cu Bulevardul Mamaia. Vasul provine din inventarul unui mormânt de incinerație datat în anii 168 – 150 a.Chr.
Depunerea lui în mormânt nu pare să fi fost întâmplătoare. În antichitatea greco-romană, vinul ocupa un loc important atât în viața cotidiană, cât și în practicile funerare. Vechii greci considerau consumul de vin drept un semn de civilizație deoarece producerea vinului presupunea practicarea agriculturii. Banchetul (symposion) însemna un consum ritualizat al vinului : unul dintre participanți, deobicei gazda, era symposiarh, adică avea inclusiv dreptul de a stabili cantitatea de băutură pe care o primea fiecare mesean, deoarece beția nu era îngăduită. Și tot pentru evitarea excesului, vinul, care în antichitate era mult mai tare decât cel de azi, nu era consumat neîndoit cu apă. Iar pentru amestecarea vinului cu apă, în antichitate se foloseau vase numite cratere sau amfore de masă. Exemplarul pe care îl prezentăm a fost depus în mormânt împreună cu un ansamblu de obiecte destinate servirii vinului : trei ulcioare tip lagynos, un bol cu decor în relief și un polonic din bronz. Este cunoscut din mărturiile scrise păstrate din antichitate obiceiul stingerii tăciunilor rugului funerar cu vin, cheie în care s-ar putea explica prezența acestor obiecte laolaltă cu cenușa celui îngropat acolo.
Amfora impresionează prin eleganța formei și rafinamentul decorului realizat în stilul denumit convențional West Slope. Firnisul negru mat, un înveliș asemănător smalțului, contrastează cu motivele ornamentale executate cu pigment alb și bej, precum și cu inciziile fine care lasă să se întrevadă culoarea naturală a ceramicii. Pe gâtul vasului este reprezentată o delicată ghirlandă de iederă, iar pe umăr palmete (ornamente sub forma unor frunze), compoziția decorativă păstrând armonia caracteristică atelierelor elenistice. Toartele sunt decorate la bază cu mici pastile ceramice evidențiate prin vopsea albă. În partea inferioară, decorul este completat de un șir de puncte albe și două linii incizate, care lasă să se întrevadă culoarea naturală, cărămizie, a ceramicii. Piesa a fost realizată, cel mai probabil, într-un atelier vest-pontic, fapt sugerat de amplasarea motivului ghirlandei de iederă pe gâtului vasului, și nu pe umăr, așa cum apare la exemplarele produse în centrele din Pergam, renumite în antichitate pentru ceramica lor.
Valoarea acestei amfore este dată atât de frumusețea, cât și de starea ei de conservare. În prezent sunt cunoscute numai trei exemplare de acest tip descoperite pe teritoriul României și aflate într-o stare de conservare atât de bună: primul provine din necropola tumulară de la Histria, al doilea este piesa prezentată aici, iar al treilea a fost descoperit un an mai târziu, tot la Tomis, în timpul cercetărilor arheologice desfășurate pe amplasamentul fostului Combinat de Panificație Dobrogea.
Presiunea pământului a fragmentat vasul, însă aproape toate fragmentele au putut fi recuperate în timpul cercetării arheologice. Restauratorul Valentina Luiza Ionescu i-a redat forma originală printr-un proces minuțios de curățare, conservare, asamblare și completare. Dată fiind raritatea și buna stare de conservare, atât această amforă de masă, cât și exemplarul similar descoperit un an mai târziu tot la Tomis și-ar merita locul în viitoarea expoziție permanentă a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța
𝐄𝐱𝐩𝐨𝐧𝐚𝐭𝐮𝐥 𝐥𝐮𝐧𝐢𝐢 𝐢𝐮𝐥𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟔 𝐩𝐨𝐚𝐭𝐞 𝐟𝐢 𝐚𝐝𝐦𝐢𝐫𝐚𝐭 𝐢̂𝐧 𝐟𝐨𝐫𝐦𝐚𝐭 𝐟𝐢𝐳𝐢𝐜 𝐥𝐚 𝐬𝐞𝐝𝐢𝐮𝐥 𝐦𝐮𝐳𝐞𝐮𝐥𝐮𝐢 𝐝𝐢𝐧 𝐬𝐭𝐫𝐚𝐝𝐚 𝐀𝐫𝐡𝐢𝐞𝐩𝐢𝐬𝐜𝐨𝐩𝐢𝐞𝐢 𝐧𝐫. 𝟕, 𝐦𝐮𝐧𝐢𝐜𝐢𝐩𝐢𝐮𝐥 𝐂𝐨𝐧𝐬𝐭𝐚𝐧𝐭̗𝐚, 𝐢̂𝐧𝐜𝐞𝐩𝐚̂𝐧𝐝 𝐝𝐞 𝐣𝐨𝐢, 𝟏𝟔 𝐢𝐮𝐥𝐢𝐞 𝟐𝟎𝟐𝟔, 𝐭𝐢𝐦𝐩 𝐝𝐞 𝐨 𝐥𝐮𝐧𝐚̆.
Bibliografie:
Valentina Luiza Ionescu, Octavian Mitroi, 𝑹𝒆𝒔𝒕𝒂𝒖𝒓𝒂𝒓𝒆𝒂 𝒖𝒏𝒆𝒊 𝒂𝒎𝒇𝒐𝒓𝒆 𝒅𝒆 𝒎𝒂𝒔𝒂̆ 𝒅𝒆 𝒕𝒊𝒑 𝒑𝒆𝒓𝒈𝒂𝒎𝒆𝒏𝒊𝒂𝒏 (𝑹𝒆𝒔𝒕𝒐𝒓𝒂𝒕𝒊𝒐𝒏 𝒐𝒇 𝒂 𝑷𝒆𝒓𝒈𝒂𝒎𝒐𝒏 𝑻𝒚𝒑𝒆 𝑻𝒂𝒃𝒍𝒆 𝑨𝒎𝒑𝒉𝒐𝒓𝒂), Pontica 50 (2017), p 515-521);
Octavian Mitroi, 7 𝒊𝒖𝒍𝒊𝒆 – 𝑼𝒏 𝒎𝒐𝒓𝒎𝒂̂𝒏𝒕 𝒅𝒆 𝒊𝒏𝒄𝒊𝒏𝒆𝒓𝒂𝒕̗𝒊𝒆 𝒆𝒍𝒆𝒏𝒊𝒔𝒕𝒊𝒄 𝒅𝒆 𝒍𝒂 𝑻𝒐𝒎𝒊𝒔. 𝑷𝒐𝒗𝒆𝒔𝒕𝒆𝒂 𝒅𝒆𝒔𝒄𝒐𝒑𝒆𝒓𝒊𝒓𝒊𝒊, filă în calendarul istoric „Astăzi la Constanța” al MINAC.
L.M.
