În colecția arheologică a Muzeului de Istorie Națională și Arheologie Constanța a fost identificată o piesă de bronz descoperită la Edificiul Roman cu Mozaic, interpretată ca agățătoare de candelă/lampă, datată în epoca romano-bizantină (sec. V-VI d. Hr). Obiectul făcea parte dintr-un ansamblu de iluminat menit să susțină o candelă/lampă suspendată prin intermediul unor lanțuri metalice (Fig. 1). Descoperirea are o valoare aparte, deoarece ilustrează atât preocuparea comunităților urbane pentru confortul domestic, cât și rolul luminii în spațiile publice și religioase.
Astfel de agățători nu sunt unice pentru Tomis: piese similare au fost găsite la Halmyris, (L)Ibida, Capidava, Ulmetum și Tropaeum Traiani, confirmând răspândirea lor în întreaga provincie a Scythiei (Fig. 2). Realizate predominant din bronz turnat, ele combinau robustețea materialului cu posibilitatea de a fi modelate în forme variate, de la cele strict funcționale până la variante cu detalii decorative. Bronzul asigura rezistența în timp și stabilitatea necesară pentru a susține lămpile, dar și un aspect vizual plăcut, potrivit atât mediilor domestice, cât și celor sacre (Fig. 3).
În contextul Tomisului, centru urban activ în secolele IV–VI d.Hr., piesa reflectă integrarea în modelele culturale ale Imperiului Bizantin, unde candela depășea funcția utilitară și devenea și un simbol al sacralității (Fig. 4). Agățătoarea de candelă de la Tomis, deși discretă ca dimensiuni (37 cm), completează imaginea vieții materiale a locuitorilor și ne oferă o privire concretă asupra modului în care era organizat iluminatul artificial într-un oraș de la marginea imperiului.
L.M.
