Orașul de la malul mării nu duce lipsă de femei la cârma instituțiilor importante, iar una dintre acestea se află la Muzeul de Artă din Constanța. Dr. Lelia Rus-Pîrvan se află în funcția de director al instituției de cultură din anul 2020, reușind să organizeze expoziții și vernisaje importante, ce au adus un număr mare de vizitatori, printre care foarte mulți tineri.
Am vrut să aflăm de unde izvorăște pasiunea pentru artă, deoarece Lelia Rus-Pîrvan este sculptor, o îndemânare pe care, știm, o au majoritatea bărbaților. Însă și femeile pot face acest lucru, și o pot face foarte bine.
Lelia Rus-Pîrvan este artist vizual și doctor în Arte, cu o teză despre imaginea corpului feminin („Forma feminină, între premise teoretice și rezolvări personale“), și autoarea mai multor cărți. A obținut licența la Universitatea Națională de Arte București (2002) și un master în sculptură (2003), la aceeași universitate.
Totodată, a avut opt expoziții personale și a participat la numeroase expoziții de grup, în țară și în străinătate (Grecia, Norvegia, Italia, Turcia, Bulgaria), primind și mai multe distincții, între care Premiul Special al Juriului la ediția cu numărul 44 a Rassegna Internazionale d’Arte Contemporanea Sulmona, Italia (2017).
Reporter: De unde pasiunea pentru artă? De la ce vârstă ați descoperit că aveți această înclinație?
Lelia Rus-Pîrvan: Cred că pasiunea vine din familie, tata este doctor, dar picta, aveam numeroase albume de artă și mergeam împreună cu ai mei la expoziții. Apoi, în clasa a VIII-a, am luat brusc hotărârea de a urma această cale și am dat examen la Liceul de Artă din Constanța. M-am îndrăgostit de sculptură și, apoi, am continuat pe acest drum, la Universitatea de Arte din București, iar tot ceea ce am făcut mai departe în viață s-a legat de acest domeniu. Așa că pot spune că înclinația pentru artă a apărut încă din copilărie.
R.: Ce ați simțit când ați terminat prima lucrare? Care a fost aceasta?
L.R.P.: Primele lucrări au fost desene „executate“ cu creionul pe pereții din apartament, la o vârstă fragedă. Cam la aceeași vârstă cred că a început și fiica mea să aibă aceleași preocupări. Țin minte, din poveștile părinților, că desenele erau făcute cu multă hotărâre, aproape zgâriate în perete, folosind creionul ca pe o mică daltă, deși primisem cadou un caiet pe care să desenez. Cred că prima „lucrare“ rămasă mărturie a fost făcută pe la 2-3 ani și era un desen (pe care îl am și astăzi) cu niște flori și o prințesă din povești, care avea mâinile și picioarele ca niște bețe. Apoi, la liceu, la primul contact cu lutul, am simțit că asta vreau să fac mai departe.
R.: Cine a fost mentorul dumneavoastră?
L.R.P.: În decursul timpului am avut parte de profesori minunați, cum a fost domnul profesor Mihai Mănescu, coordonatorul doctoratului meu, dar cred că cel care mi-a dăruit aripi cu adevărat a fost sculptorul și profesorul meu de la master, Aurel Vlad. M-am simțit foarte onorată și fericită că m-a ales să fiu curatorul expoziției lui de la Constanța și să pot scrie un text despre lucrările domnului profesor.
R.: De cât timp vă aflați la conducerea Muzeului de Artă Constanța? Ce schimbări ați adus?
L.R.P.: Din luna decembrie 2020 sunt directorul muzeului și sper că am adus un suflu nou în această instituție.
R.: Pe lângă această funcție pe care o dețineți, sunteți și cadru didactic la Universitatea „Ovidius“ din Constanța? Cum le îmbinați?
L.R.P.: Cred că am mai spus lucrul acesta, nu există un echilibru perfect, dar numitorul comun este pasiunea pentru artă.
R.: Este valabilă vorba „o lume a bărbaților“? Ați avut parte de situații dificile în acest sens?
L.R.P.: Când am ales să fac sculptură, care era o „lume a bărbaților“, prin excelență, datorită greutăților (la propriu) cu care te lupți atunci când faci o lucrare, am vrut să arătăm (atât eu, cât și colegele mele de facultate) că prejudecățile sociale vizavi de această meserie și de femei, în general, trebuie să dispară. Cel puțin așa am simțit eu. Mi-am continuat studiile cu un master și un doctorat, ambele legate de subiectul corpului feminin, dar și al feminismului în artă. Cred că simplul fapt că vă răspund azi la întrebări legate de profesia mea și nu legate de gospodărie, de exemplu, se datorează unor femei curajoase care au luptat pentru drepturile noastre încă de acum o sută de ani.
R.: Ce sfaturi aveți pentru tinerele care vor să își clădească o carieră?
L.R.P.: Am același sfat pe care i-l dau fiicei mele adolescente, Marta: să-și clădească o carieră într-o meserie pe care să o iubească.
R.: Un mesaj pentru cititorii Focus Press
L.R.P.: Să citească cu interes articolele dumneavoastră și să își facă timp să viziteze expozițiile din Muzeul de Artă.
a consemnat Loredana MIHAI