Când văd tineri care învață, care sunt serioși, care excelează, mă umplu de bucurie și îmi spun: hai că ne facem bine, hai că se poate, hai că vine din urmă o generație tare mișto! După care… dau de: “nu îmi pasă, nu citesc, nu mă interesează, și-așa nu le pasă de noi, nu mă duc la vot, și-așa fură toți…”. Iar asta e ca un duș rece, mă izbește. Ne-au luat prin surprindere schimbările, n-am ținut pasul cu tehnologia și evoluția rețelelor de socializare, mai exact cu riscurile venite la pachet cu beneficiile.
Când spun asta, mă gândesc la faptul că nu există o reală preocupare, măcar acum, să facem educație. Realizez că acel “nu îmi pasă, nu citesc, nu mă interesează, și-așa nu le pasă de noi, și-așa fură toți…” n-are cum să fie o concluzie a unui tânăr de 20 de ani ca urmare a experienței vaste de viață. Că nu ai cum, la 20 de ani, să acumulezi atâtea întâmplări care să te ducă spre concluzia menționată, ci mai degrabă este ceva auzit de la alții, o influență a unora de peste 30 – 40 de ani.
Avem, pe de o parte, problema clasei politice; de fapt, clasa politică are o problemă că lumea nu mai are încredere – iar aici e o dezbatere lungă, lungă! Iar de cealaltă parte, avem problema oamenilor care au hotărât ei că toți fură, nu contează dacă merg sau nu la vot, ba mai mult, transmit asta și tinerelor generații. Păi, e greșit! E greșit și cred că e momentul ca cei care conduc biata țară să se preocupe, pe lângă primenirea obrazului politic, și de stabilirea unor strategii de educație – educație civică, educație despre democrație, drepturi, obligații, separarea puterilor în stat, educația votului, educație despre rolul administrațiilor publice, educație despre implicare în comunitate. Să spui, la 20 de ani, că nu mergi la vot fiindcă și așa… e degeaba, e un mare semnal de alarmă.
Și mai alarmant e că am auzit și următoarea continuare: “Oricum îmi fură votul, că mă duc sa nu la vot”. Cum, cum să mai crezi în 2026 că este așa o floare la ureche să fure cineva un vot?! Păi, este evident că nici o campanie de până acum, de informare despre cum decurge votul și importanța votului, n-a valorat 3 bani. Și nu este deloc în regulă. La fel, am vorbit cu oameni despre absenteism și lipsa de informare – informare despre candidați, la momentul de dinainte de campanie (de unde ne informăm, cum ne informăm?), informare despre modalitățile prin care cetățenii pot să se adreseze administrațiilor publice, despre cum pot sesiza probleme și tot așa…
Concluzie: sunt oameni care n-au habar! Nu e de blamat, e de luat măsuri, e momentul acela când trebuie să ne gândim să transmitem că în afara peșterii este lumina soarelui (Platon, alegoria peșterii), chiar dacă asta ar însemna și o resetare a clasei politice.
Alexandra CUCU
