Cum au ajuns să se judece un înalt funcționar militar detașat la ONU și un investitor cunoscut în domeniul imobiliar din Constanța? Simplu: primul a cerut despăgubiri din partea afaceristei care trebuia să-i vândă două locuințe dintr-un bloc din Constanța, a cărei construcție a întârziat și nici nu mai aveau suprafețele stabilite inițial, dar pentru care a plătit un avans. Acum reclamanții cer despăgubiri, pe lângă reducerea prețului imobilelor.
În fapt, în data de 28.08.2017, între A. G.l Matei, ofițer militar, împreună cu soția acestuia, M. Matei, plutonier adjutant, și firma Smarald Lake Residence SRL din Constanța, controlată de G. Gropoșilă, au fost încheiate două promisiuni de vânzare a unui apartament și a unei garsoniere. Ambele locuințe urmau a fi edificate într-un bloc situat pe malul Lacului Siutghiol, pe strada Smaraldului din zona Campus, iar potrivit înțelegerii, apartamentul trebuia să aibă o suprafață utilă de 64 de metri pătrați, în timp ce garsoniera, de 40 de metri pătrați, ambele fiind învecinate la etajul V al imobilului care tocmai se construia. Pentru acestea, soții Matei au plătit un avans de 47.420 de euro, urmând a achita diferența în momentul predării efective a celor două imobile.
De precizat că, la data încheierii promisiunilor de vânzare, blocul respectiv se afla în faza de construcție, în baza primei autorizații emise de Primărie, însă investitorul solicitase o nouă autorizație, pentru recompartimentare și supraînălțare a imobilului care, potrivit primului document de urbanism, trebuia să aibă regimul de înălțime D+P+3E+4Ep și funcțiunea de locuințe colective, iar după reautorizare figura cu P+6E+Eth – locuințe colective + hostel. Această a doua autorizație a întârziat, motiv care a generat neînțelegeri.
Drept urmare, vânzătoarea le-a prezentat clienților cumpărători, la momentul încheierii promisiunilor, ca pe un fapt cert că a început demersurile în vederea obținerii unei noi autorizații de construire necesare pentru finalizarea imobilului, în sensul edificării etajelor V și VI, precum și modificarea ansamblului imobiliar conform noilor proiecte, iar apartamentul și garsoniera acestora urmau să fie construite la nivelul V al ansamblului rezidențial, nivel care, la data încheierii promisiunilor bilaterale, nu exista decât ca proiect. Doar că încă nu făcuseră încă niciun demers în acest sens.
Au fost duși cu zăhărelul
Cei doi soți au fost asigurați că, până cel târziu în luna martie 2018, vor fi puși în posesia celor două imobile, în cel mult șase luni de la emiterea celei de-a doua autorizații, urmând ca aceștia să achite diferența de bani, de 68.948 de euro. Iar de aici încep neînțelegerile.
Autorizația a fost emisă mult mai târziu, în august 2018, asta pentru că… a fost solicitată târziu, după circa un an de la încheierea promisiunilor de vânzare. Astfel, în data de 10.09.2018, nu erau începute lucrările de construire a etajelor V și VI, care cuprindeau și cele două locuințe pentru care se plătise avans. Intabularea dezmembrării a avut loc la data de 3.04.2020, iar transmiterea dreptului de proprietate a celor două imobile urma să aibă loc la data încheierii în formă autentică a contractului de vânzare și a dreptului de proprietate, ca și transmisiunea posesiei și a folosinței, care urma să aibă loc la o dată anterioară transmiterii dreptului de proprietate.
În aceste condiții, prin interpretarea clauzelor contractuale și coroborat cu înscrisurile care indică data reală a depunerii cererii pentru obținerea autorizației, termenul de predare al posesiei la care s-a obligat vânzătoarea promitentă era de 30.03.2018. Acest termen de predare a posesiei nu a fost respectat, fiind, de altfel, imposibil, cu bună știință.
Atunci vânzătoarea a acuzat Primăria Constanța că s-a mișcat greu, dar ulterior s-a făcut dovada că administrația locală a emis această autorizație în doar 21 de zile de la depunerea actelor. Cu alte cuvinte, dacă s-ar fi depus solicitarea la Primărie în perioada semnării acelor promisiuni de vânzare, putea fi respectat termenul din martie 2018, așa cum era stipulat în cadrul acestora.
A urmat o perioadă în care cumpărătorii au fost duși cu zăhărelul, că etajul V și apartamentele soților Matei erau aproape gata, însă aceștia, fiind în București și mai mult timp plecați, în 2019 au apelat la o rudă din Constanța, pentru a le trimite imagini cu blocul și cu stadiul lucrărilor. Ce să vezi: etajul era în construcție, departe de a fi finalizat. Au urmat o serie de solicitări din partea cumpărătorilor cu privire la urgentarea lucrărilor, la care nu s-a dat curs.
Trecând peste alte detalii, la un moment dat, spre sfârșitul anului 2019, vânzătoarea a trimis unele notificări cumpărătorilor, prin intermediul unui avocat, să se prezinte la Constanța pentru predarea folosinței apartamentelor, în condițiile în care cumpărătorii știau deja că acestea nu erau finalizate, fiind un șantier în toată regula.
Nici în 2020 nu au fost finalizate lucrările, iar reclamanții au trimis un mesaj Whatsapp, în mai 2020, solicitând dezvoltatorului informații cu privire la stadiul lucrărilor, ce erau deja întârziate cu peste doi ani. Cel din urmă nici nu a băgat în seamă mesajul.
O lună mai târziu, cumpărătorii-reclamanți au primit o serie de documente din partea vânzătoarei, prin care li s-a adus la cunoștință că atât apartamentul, cât și garsoniera pentru care plătiseră avans au fost diminuate ca suprafață, în sensul că apartamentul, care trebuia să aibă 64 de metri pătrați, acum avea 47, iar garsoniera avea 39 de metri pătrați, în loc de 40.
S-a recurs la o rezolvare a situației pe cale amiabilă, din partea cumpărătorilor, care au solicitat o reducere din prețul total al ambelor imobile. Solicitările nu au fost băgate în seamă, ba mai mult, vânzătorul i-a transmis Mihaelei Matei mesajul: „Să vă fie rușine, doamnă“.
Ulterior, a mai avut loc o tentativă de renegociere, după care vânzătorii le-au cerut cumpărătorilor să se prezinte la Constanța, în ziua trimiterii mesajului (la ora 6.00 dimineața), pentru o întrevedere la ora 12.00. Întrucât nu au agreat o întâlnire pe repede înainte, pentru a semna actele pentru un apartament mai mic decât trebuia, cei doi reclamanți au sesizat Oficiul pentru Protecția Consumatorilor.
Proces civil în instanță
Trecând peste alte detalii, s-a ajuns în instanță, unde soții Matei au cerut emiterea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare/cumpărare, dar și unele despăgubiri, reprezentând contravaloarea lipsei de folosință și 15.000 de euro ca daune interese.
După judecarea acțiunii civile, instanța a respins-o ca nefondată, iar printre motivele respingerii se numără inclusiv faptul că părțile nu au încheiat contractele de vânzare-cumpărare în forma autentică prescrisă de lege, în procedura notarială, întrucât reclamanții au condiționat executarea acestei obligații contractuale de reducerea, de către dezvoltator, a prețului vânzării imobilelor, condiție nereglementată contractual prin cele două promisiuni bilaterale și la care dezvoltatorul nu a achiesat atunci când reclamanții i-au opus o astfel de pretenție.
De asemenea, un alt motiv a fost acela că nicio probă din dosar nu demonstrează refuzul pârâtelor de a perfecta actele translative de proprietate, iar faptul că dezvoltatorul nu a primit pretențiile reclamanților nu concretizează refuzul nejustificat al acestuia de a încheia actele, câtă vreme aceste pretenții au caracter extracontractual.
Instanța de fond s-a pronunțat la începutul lunii mai, iar hotărârea poate fi atacată cu apel.
Daniel ALBU
NOTĂ: Toate informațiile din conținutul acestui articol au fost documentate în mod independent și fără nicio excepție, din surse oficiale, precum Portalul instanțelor de judecată de pe site-ul Ministerului Justiției, respectiv de pe site-ul rejust.com.
Citește și:
Foarte bine faceti ca publicati detalii, asa scade numarul victimelor facute de acesti ‘dezvoltatori’. Un caz pe zi de publicat ar fi ideal, ca nu doar Groposila face balcanisme din astea!